Elizavetovca – un sătuc mic cu probleme mari. Care sunt cele mai stringente probleme ale localnicilor

În anul 2022, cei aproximativ 240 de locuitori din satul Elizavetovca, încă se descurcă fiecare cum poate, atunci când vine vorba despre aprovizionarea cu apă potabilă. Persoanele mai în vârstă, uneori, plătesc pentru a le fi adusă săptămânal apa de la un izvor din orașul Ungheni, alții, care dețin propriul transport, își fac rezerve de apă pentru băut și pentru a prepara mâncare. Pentru alte treburi casnice – folosesc apa din fântâni, sau de ploaie. Pentru ei, fiecare strop de apă este valoros. Apa din fântânile pe care le au, nu e bună de băut, spun ei.

Micul sătuc, situat la nici 5 km distanță de orașul Ungheni, nu dispune nici de apă potabilă, nemaivorbind de sistem de canalizare, nici drumuri bune, nici de o instituție publică, sau măcar de magazin alimentar.

Apa potabilă – un adevărat lux pentru locuitorii din Elizavetovca

Nu au avut niciodată apeduct, iar de când se știu, fântânile sunt singurele surse de apă. În prezent, locuitorii folosesc apa din fântână doar pentru treburile de prin gospodărie și la spălatul hainelor. De băut, sau pentru mâncare – nici pomină. Aceasta nu corespunde normelor sanitare.

În curtea unei case situată pe un povârniș, am văzut-o pe Elena Ciupercă, ce trebăluia în pridvorul casei. Am strigat-o. Ea a venit la poartă. Am întrebat-o despre grijile cotidiene, despre problemele satului. „Apa din această fântână e amăruie și nu e bună de băut”, spune ea, arătând spre fântâna de la colțul gardului. Astfel, feciorul ei îi aduce apă pentru băut și pentru a-și face mîncare.

Iar pentru spălat, folosește apa de ploaie, pe care o strânge în vase atunci când plouă. De mașină de spălat – nici pomină. „De mașină de spălat nici vorbă. Am avut mașină de spălat rufe când au fost copiii mici, dar acum nici nu îmi trebuie. Toată viața așa am trăit, fără de apă, fără nici o susținere. Ne descurcăm cu putem…”, și-a spus oful femeia de 65 de ani.

Trăiește singură, cu o pensie de 2000 lei. Merge în oraș o dată pe lună – atunci când îi vine pensia pe card. Atunci se aprovizionează cu toate necesare. „Chiar și pâine îmi cumpăr mai multă și o pun în frigider pentru a-mi ajunge pe mai mult timp”, povestește ea.

Dorința ei cea mai mare este să aibă apă de băut. „Atunci când fierb apă pentru ceai, cea care rămâne, o pun într-un vas și o folosesc la mâncare, nu arunc niciun gram de apă”, spune Elena Ciupercă.

Discuția noastră a fost întreruptă de o vecină, o femeie în vârstă de 73 de ani, care, auzind mai multe voci, s-a apropiat. Cu mersul greoi și sprijinită în baston, a reușit să ajungă lângă noi și s-a așezat jos, să se odihnească. Am luat și pe ea la întrebări. „Noi nu avem apă de băut, oameni buni”, spune printre lacrimi, Maria Sofrîghina. Spune că și ea este nevoită să plătească unei persoane pentru a-i aduce apă pentru băut.

La oraș nu a fost demult. „Ce să fac, cum să măduc?”, se întreabă ea. Mai ales că nici transport din sat nu au. Trebuie să iasă la marginea drumului să oprească vreo mașină de ocazie.

 Și generația mai tânără întâmpină greutăți

Pe Ala Gancear am surprins-o spălând niște covoare, împreună cu doi fini de botez. De 17 ani locuiește în Elizavetovca. S-a căsătorit și l-a urmat pe soț.

Am întrebat-o de unde are apă pentru a spăla covoarele. „Iată cu apa e jale. Ne-am făcut fântâna noastră, am cumpărat o pompă și am conectat-o. În acest mod putem folosi apa măcar pentru spălat vesela și hainele, am conectat și o mașină automată… De băut nu e bună”, afirmă dânsa.

Apa de băut o iau în butelii, de la Ungheni, de la izvorul de pe teritoriul unei biserici. „Pe săptămână, dacă numai de băut și de mâncare, vreo 15 litri de apă ne ajunge. Deja apa din fântână o folosim la spălat vesela, hainele… Dar atunci când vine factura la energie electrică, ne bate un pic cam tare la buzunar. E vorba totuși de un motor, care lucrează cu energie…”, conchide ea.

Mădălina Dereniov, o tânără mămică de 20 de ani a ieșit să își plimbe copilașul în cărucior. A venit în ospeție la mama ei. Ea locuiește în oraș, însă deseori vine în sat, pentru a-i oferi ajutor mamei sale. A crescut și a copilărit în această localitate. Probelemele satului le știe pe de rost.

„Veșnica problemă a fost drumul”, începe discuția tânăra. O problemă pe care o consideră la fel de mare este și lipsa unui magazin. „Cândva, în centrul satului, într-un vagon, a fost magazin, însă s-a închis. Înțeleg că satul este mic, iar cheltuielile pentru a întreține un magazin sunt foarte mari, dar totuși… Noi mai coacem pâine, însă se întâmplă să rămâi fără de pâine în casă, sau alte produse de primă necesitate și ne mai ducem pe la vecini să împrumutăm, apoi întorcem. Iar dacă avem drum în oraș, deja cumpărăm mai mult”.

Nu le este ușor să ajungă în oraș, chiar dacă satul e la o aruncătură de băț. „Uneori stau și câte o oră jumate pentru a „prinde” o mașină de ocazie”, a spus tânăra.

Dar măcar copiilor le este mai ușor să ajungă la școala din oraș, pentru că au microbuz școlar.

 Primăria e la curent cu problemele existente ale oamenilor și încearcă să le rezolve

Vasile Gaviuc, primarul comunei Zagarancea, din care face parte și satul Elizavetovca, spune că se caută soluții pentru a acoperi necesitățile oamenilor privind aprovizionarea cu apă potabilă. În acest sens, dânsul spune că deja a fost elaborat proiectul tehnic, împreună cu devizul de cheltuieli, privind construcția apeductului. Pentru construcția apeductului ar fi necesară o sumă de peste 3 milioane de lei. „Înțeleg nevoia oamenilor de a avea acces la apă potabilă, dar asta nu înseamnă că administrația publică locală stă pe loc și nu caută finanțare”, spune el.

În acest sens, dânsul a ținut să menționeze că au fost întreprinse acțiuni de a atrage investiții pentru a construi apeductul în localitate. Astfel că, a aplicat la mai multe programe, însă din motiv că localitatea are un număr mic de locuitori și nu sunt perspective de dezvoltare economice, proiectele nu au trecut. „Desigur, nu ne vom opri aici și vom încerca să aplicăm la diferite programe. Sperăm că vor fi apeluri de granturi și să aplicăm pentru a construi apeductul”, a menționat dânsul.

 Reparația a unei porțiuni de drum, cu o lungime de 450 metri va începe în curând

Potrivit primarului, în curând va începe reparația unei porțiuni de drum, cu o lungime de 450 metri. Acesta va fi executat în varianta albă, de la stadion – până la „vagon” așa cum îl numesc localnicii. ”Lucrările vor începe în aprilie și vor fi finalizate la sfârșitul lunii mai”, spune dânsul.

Totodată, Vasile Gaviuc spune că pe viitor, vor să construiască un centru social-cultural. „Suntem în identificarea terenului ce ne-ar permite construcția acestuia. Dar dat fiind faptul că satul Elizavetovca se află pe un loc accidentat este un pic mai dificil de a identifica terenul”, afirmă primarul.

Pe lângă problemele existente, totuși satul Elizavetovca este conectat la sistemul de iluminat public, fiind conectată doar strada principală. Urmează să fie găsite soluții pentru a ilumina întreg satul.

Tatiana Tesliuc

 

 

 

 

 

 


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *