FOTO / Natalia Bzovii, tânăra care a reușit să transforme casa străbunicilor într-o casă memorială

În goana după reparații euro, mobilă scumpă și decorații moderne, oamenii uită de origini și de simplitatea lucrurilor mărunte, pe alocuri chiar lipsite de valoare materială, dar de neprețuit sufletului. Nu e și cazul Nataliei Bzovii, o tânără din Ungheni, care la vârsta de 20 de ani a reușit să transforme casa străbunicilor, care era la un pas să fie demolată, într-o casă memorială, păstrând elementele unei gospodării autentice țărănești, de pe vremuri.

Pe o ulicioară din sectorul Dănuțeni, e imposibil să treci cu vederea o căsuță ce se deosebește de restul caselor ce se află în mahala

Primul lucru pe care-l observi de departe este gardul de lemn vopsit în nuanța verdelui crud și panoul inscripționat ce combină albul, roșul și mici pete colorate de verde, indicii esențiale că am ajuns la Casa memorială „Moș Pantilii”.

Poarta o deschide chiar nepoata lui moș Pantelii, Natalia Bzovii, o tânără de 20 de ani, care timp de trei ani a lucrat, dar și continuă să lucreze la această casă. ”Încă mai am de lucrat”, spune ea pe tonuri optimiste.

Ca să-și vadă visul împlinit, a reconstruit și a redecorat vechea locuință a străbunicilor, păstrând tradiția de pe vremuri. „ Ceea ce vedeți e o casă foarte simplă, e un model tipic țărănesc, iar toate elementele care se află în ea, au fost colectate de pe la bătrânii de la noi din raion”, spune tânăra entuaziasmată, semn că e mulțumită de ceea ce a realizat până acum.

Prima oprire o constituie curtea și casa, ce are o vechime de peste o sută de ani

De cum deschizi poarta, te transferi, fără să vrei, într-o altă realitate: realitatea vremurilor de demult. Drept înainte, străjuită de trei pomi fructiferi înalți, se întrevede o căsuță mică văruită, cu ferestruici curate, unde stă, la loc de cinste, pe pervaz câte o gutuie aromată.

Pe prispă, e cocoțată  o bancă școlară de lemn decolorată de timp, unde pe alocuri vopseaua se cojește, ține loc de suport pentru un telefon, vechi și acesta de ani de zile.

La dreapta, înconjurată de flori multicolore poți vedea o fântâniță, ce-i drept, nefuncțională, însă se observă amprenta pensulei pe care a mânuit-o talentata Natalia, oferind fântânei un decor care se înscrie perfect în ograda aranjată cu gust. Prin curte, câteva găinușe de specie pitică scormoneau pământul.

Chiar și mica grădină a aranjat-o de jur-împrejur cu porumb, cică așa se practica pe atunci, ca această cultură să țină loc de gard.

La prag, în loc de un covor real, este unul pictat în nuaanțe albastre

„Podul într-o cameră s-a dărâmat și am avut nevoie să-l refac. Bunica mi-a arătat cum trebuie să văruiesc pereții”, povestește Natalia în timp ce ne invită în casă. Cele trei camere sunt amenjate ca în vremurile de demult. Ceea ce atrage atenția, este icoana veche din colțul uneia dintre camere, care datează din 1860, o oglindă găsită în timp ce săpa în pământ, dar și o pereche de papuci din lemn pentru copii, prtați, în special pe timp de iarnă. „I-am cumpărat de la un bătrân, vreao 150 de lei am dat pe ei”, spunea ea.

Pe pereți, agățate la locuri de cinste se află pozele întregii generației a familiei, bunici, străbunici și stră-străbunici. De asemenea, mai poți vedea, agățată frumos pe umeraș și rochia de mireasă și costumul de mire al bunicilor. Într-un colț, piesă peste piesă se regăsește un război de țesut ce își așteaptă rândul să fie ansamblat. Iar unul dintre planurile Nataliei este să-l pună în funcțiune și să practice această îndeletnicire cu copiii mai mici.

Ar putea vorbi ore în șir de obiectele din casă, iar vizitatorul are ocazia să asculte poveștile care se ascund în spatele obiectelor dobândite, uneori cu dificultate. „Numai eu știu cum fac rost de ele”, spune dânsa. Unele obiecte sunt găsite, altele cumpărate, iar multe dintre ele sunt dăruite de către vecini și cunoștințe.

Pentru a-și aprofunda cunoștințele legate de cunoașterea, urmărirea evoluției culturale și legăturile cultural –istorice, vrea să se specializeze în etnografie. „Pentru mine, tradiția țărănească și viața la țară mă definește, nu văd alt sens al vieții, decât cel de a fi legată de tradiții și natură”, opinează Natalia.

Cunoaște fiecare detaliu, totul este aranjat la locul potrivit, iar atmosfera, decorul, obiectele vechi și mirosul casei te întoarce în copilăria pe care puțini au mai rămas să și-o amintească. „Fac toate astea mai mult pentru copii. Oamenii sunt încărcați de problemele cotidiene ale vieții și nu intră în esență, dar copiii sunt sinceri, ei nu sunt deloc mândri. Când sunt copii prin preajmă, casa parcă învie”, explică Natalia.

În ogradă mai este o casă pe care Natalia Bzovii vrea să o transforme într-un muzeu de pictură, pentru că pe lângă toate, tânăra mai este și pictoriță cu acte în regulă. Am mers și în „Beciul țăranului”, pe care Natalia, la fel, l-a amenjat în stil tradițional și planifică să facă o colecție de vinuri.

NOTĂ: Ideea de a restabili vechea casă i-a venit în timpul unei vizite pe care a efectuat-o în România, iar acolo a avut șansa să participe la restaurarea caselor vechi românești. „M-am îndrăgostit pur și simplu de activitatea în sine până la lacrimi. La întoarcere, am decis că am să restaurez casele vechi, am să le aduc la viață.”, enunță emoționată Nicoleta. Următorul pas pe care vrea să-l facă este să acopere casa cu stuf, ca pe vremuri. Iar cu timpul își dorește ca ”Casa Memorială „Moș Pantelii”” să fie inclusă într-un traseu turistic.