File din istoria Bisericii din satul Hîrcești

Biserica din satul Hîrcești ascunde o istorie foarte bogată. Despre acest lucru a scris bibliotecara Valentina Slovineanu, pe pagina sa de Facebook.

Prima biserică

Biserica comunei Hîrcești este amplasată în centrul satului, puțin mai la nord-vest de Primăria comunei. Însă biserica din prezent nu își are începutul odată cu constituirea și atestarea comunei. Prima biserică din satul Hîrcești nu a fost amplasată pe locul prezentei. Anul înființării primei parohii din sat nu poate fi precizat din lipsă de documente, însă din spusele bătrânilor, prima biserică despre care se știe sigur că a existat , a fost zidită prin anii 1760 – 1770. Aceasta era situată mai la est de biserica actuală, construită din lemn, lipită cu lut, văruită, acoperită cu șindrilă, într-un corp cu clopotniță în formă de corabie.

Deoarece primul ctitor a fost Toma Bejan,(1797-1844), bătrânii consideră că biserica a fost construită pe teritoriul moșiei lui Bejan. Hramul primei biserici se sărbătorea în ziua Adormirea Maicii Domnului. Până la distrugerea sa în anul 1862 din ordinul arhiepiscopului Antonio Socolov, biserica a fost ctitorită de câțiva parohi. Din 1824 până în 1847 biserica a fost ctitorită de Eremia Aronov, urmat de fiul primului ctitor Ștefan Toma (11844-1848).

Din 1844 biserica a fost ctitorită de doi parohi. După părerea unor bătrâni, Ștefan Toma Bejan a ocupat funcția de paroh de la data morții tatălui său, deoarece de la 1827 până la 1844 la fel au fost doi parohi. Conform acestei variante, putem realiza că avea loc întemeierea unei dinastii de preoți – dinastia Bejan. Dacă considerăm preoții din familia Bejan ca dinastie, atunci ultimul reprezentant al acesteia a fost parohul Dumitru Toma Bejan și fratele mai mic al lui Ștefan Toma Bejan. Acesta a ctitorit biserica din Hîrcești doar un an (1848 – 1849). Din 1849 biserica a fost condusă de Constantin Handraburov (1849-1855) primul paroh de origine slavă, urmat de Constantin Filipovici (1855-1856).

Următorul paroh al bisericii comunei Hîrcești a fost Ioan Lungu, capul bisericii până în 1889. Pe timpul acestuia a fost distrusă prima biserică. Distrugerea bisericii nu a însemnat însă încheierea vieții religioase a comunei. A început construirea unei noi biserici, pe locul unde se află și prezenta.

O nouă biserică – același hram

Ea a fost terminată în 1872, având același hram – Adormirea Maicii Domnului. Biserica este clădită din piatră în stil bizantin, într-un corp cu clopotnița la fațada de vest pe unde este intrarea. Biserica era în formă de corabie dreptunghiulară din care se ridicau două turnulețe. Turnulețul care se ridica deasupra altarului era foarte mic și orb.

Interiorul bisericii era împărțit în trei părți – pridvorul, naosul și altarul. Pridvorul era compus din pridvorul propriu zis și două camere ce servesc pentru alte scopuri. Din pridvor se intra în naos, iar mai apoi în altar. Aceasta era structura bisericii care sa păstrat până în prezent de pe timpul lui Ioan Lungu, figura căruia merită a fi evidențiată. Acesta a slujit 33 de ani în biserica comunei Hîrcești, unde și s-a stins din viață. El a avut un fecior care a decedat de tânăr. Moartea survenită pe neașteptate a constituit o puternică lovitură pentru părintele Ioan . Pentru a-și aminti mereu de fiu, parohul a hotărât să-l înmormânteze în ograda bisericii, în stânga altarului. La moartea sa, parohul de asemenea a fost înmormântat în ograda bisericii împreună cu soția Zinovia.

Următorii doi preoți n-au avut un rol atât de important pentru biserică, ei fiind doi simpli slujitori. Aceștia au fost Efgraf Mateev (1889-1904) și Nicolae Perevici (1904-1907). Alexandru Prodan este un alt slujitor al bisericii care pe parcursul slujirii sale la biserica din Hîrcești (1907-1922) a contribuit semnificativ la ridicarea religiozității și culturii generale. El s-a remarcat și prin predarea în școală a religiei, care conform surselor existente, déjà la începutul secolului XX constituia o disciplină de bază în școală. Următorul ctitor al bisericii din comuna Hrcești a fost Agecaer Liminovshi. Începând cu anul 1922, biserica a fost condusă de un preot de origine poloneză. Cu toate că biserica nu era condusă de un român, ea a reușit să înscrie progrese, îndeosebi la începutul anilor 40 ai sec.XX, când în întreaga republică se crease o situație dificilă pentru biserică și viața religioasă. Dacă până la această perioadă, biserica din comuna Hârcești era vizitată de populația din satele vecine de la o distanță de până la 10 km, atunci în perioada celui de-al doilea război mondial biserica era vizitată de aproape toată populația județului, ea având o soartă diferită de celelalte biserici ale județului. Pe când celelalte biserici ale județului au fost închise, biserica din Hîrcești a continuat să funcționeze.

Pe timpul războiului

În 1944, în timpul războiului antihrist, satele din estul județului au fost ocupate de armatele naziste. Timp de șase luni, cât a durat frontul în aceste regiuni, populația a fost evacuată la o distanță de 20-30 km. În localitățile rămăsese fără ajutor, soldații și prizonierii au jefuit tot ce au găsit în cale, iar bisericile din satele Mircești, Cornești, Bumbăta și Pârlița au fost distruse complet. Din celelalte biserici au fost luate vase sfinte, cruci, evanghelii, icoane și veșminte.

Din biserica din Hîrcești s-au luat ușile diaconești, icoana Maicii Domnului și cea a Mântuitorului, de la iconostas. Au fost răvășite cărțile de ritual din care au fost rupte foi, pe marginea cărora erau inscripții vechi și care reprezentau file de istorie. Biserica a fost lovită de proiectile de artilerie, pereții și acoperişul au fost ciuruite de gloanțe. După retragerea fascistă, biserica a început să fie ctitorită de un paroh local Tudor Papuc (1945-1987). Sub conducerea lui biserica a fost refăcută în întregime, iconostasul a fost reînnoit cu icoane noi, pictate în spirit bisericesc. Biserica posedă toate obiectele necesare cultului, vase sfințite, cruci, veșminte. Biserica a fost dotată și cu o clopotniță alcătuită din trei clopote – două de mărime mijlocie, crăpate, iar cel mic fiind în stare bună, turnat la Iași încă în 1807. După ce a fost refăcută, biserica și-a început activitatea în ritmul său normal sub conducerea preotului Tudor Papuc.

Un incendiu devastator a distrus biserica

Însă, această stare de lucruri a fost zdruncinată de un accident nemilos care a distrus tot ce se construise până atunci. În vara anului 1982, după 37 ani de la refacerea bisericii, în podul acesteia a izbucnit un incendiu. Biserica a ars până la temelie. Toate cele trei clopote existente s-au topit. Această distrugere a bisericii a afectat mult enoriașii comunei și a satelor vecine, deoarece biserica din sat era unica care a rămas să funcționeze în partea de est a județului în acea perioadă. Însă populația împreună cu parohul au reușit să depășească și această problemă. După incendiu, slujba se ținea sub cerul liber, iar enoriașii au început să facă donații pentru refacerea bisericii. Statul n-a venit nici cu o susținere financiară.

Reconstrucția bisericii

În anul 1985 s-a început reconstruirea bisericii care a durat doi ani. Biserica și-a recăpătat forma sa inițială, însă în loc de două cupole s-au reconstruit trei. Cel care se ridica de asupra altarului era mic și orb iar celelalte două sunt mai mari și au geamuri. După reconstruirea bisericii și reintrarea în ritmul ei normal, parohul Tudor Papuc s-a retras la baștină – satul vecin Mânzătești. Această remarcabilă față bisericească a parohiei Hîrcești după 42 ani de activitate în cadrul bisericii, s-a stins din viață la 18 mai 1997 și a fost îngropat în satul său de baștină. În anii următori biserica a fost ctitorită de parohii Gheorghe Bostaniuc (1987-1988) și Serghei Galiț (1988-1994). Pe timpul acestuia biserica a fost dotată cu patru clopote aduse de la Voronej. În anii 1994 – 1995 biserica a fost ctitorită de parohul Serghei Pascari, pe timpul căruia biserica a fost reparată de 2 ori – în 1997 a fost reparat cupola cu clopote, în 1999 s-a înfăptuit o reparație capitală.

În prezent biserica este ctitorită de preotul Vasile Dumitraș. Ea se află într-o stare bună și funcționează permanent, chiar și pe timpul pandemiei din anul 2020 Sfânta Liturghie se slujea la aer liber în curte bisericii. Ea este vizitată de locuitorii comunei și are o importanță semnificativă pentru dezvoltarea religioasă a satului.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *