Post mortem. Ala Mutilica: Iluzia fericirii… în pandemie

Într-o zi, un bătrân înțelept mergea pe drum, privind natura și admirând culorile strălucitoare ale primăverii. Aici a văzut un om care purta pe umeri o povară enormă. Ajungând în dreptul lui văzu cum își târâia picioarele, încovoiat de la așa greutate. ,,De ce te condamni la atâta muncă și suferință? l-a întrebat el pe bătrân.” Acela îl privi, fără să-și lase greutatea din spate: ,,Sufăr ca nepoții și copiii mei să fie fericiți, a răspuns săracul. Străbunicul meu a fost obligat să lucreze din greu pentru bunicul meu, bunicul pentru tatăl meu, tata pentru mine, iar eu voi lucra pentru fericirea copiilor mei”. ,,A fost cineva din familia ta fericit? l-a întrebat înțeleptul”. ,,Nu încă, dar copiii și nepoții vor deveni, probabil, fericiți! a exclamat visător omul”. ,,Din păcate, un analfabet nu poate învăța pe cineva să citească, iar o cârtiță nu se va ridica niciodată la înălțimile unui vultur! Mai întâi trebuie să înveți tu singur cum să fii fericit, abia atunci poți învăța copiii fericirea. Acesta va fi cel mai valoros cadou al tău făcut atât lor, cât și ție”.

Să dai o definiție fericirii în zilele noastre este aproape imposibil. Așa că noi, fie că ne închipuim că am găsit-o, fie născocim o definiție nouă. Uneori mai tragi cu ochiul la ceea ce spun și fac alții. Un renumit psiholog scrie: ,,Dacă sunt întrebat ce anume ar putea aduce fericirea în viața unui om, voi menționa cuvântul cu „B”: bani. Banii, împreună cu un job care-ți face plăcere, un loc drăguț în care să trăiești și o anumită credință spirituală reprezintă suma unei fericiri adevărate”. Banii, dacă sunt folosiți așa cum trebuie, pot crește coeficientul de fericire. Nu mi-a plăcut niciodată zicala „Banii nu pot cumpăra fericirea”, pentru că, desigur, pot cumpăra o viață mai bună. Să crezi că ai nevoie de bani ca să fii fericit nu e ceva greșit. Nu ești lacom, ești practic. Ești conștient de faptul că o anumită sumă de bani poate avea un impact pozitiv asupra vieții tale, într-un mod bun, ceea ce te va face mai fericit. Oamenii, dacă analizăm, sunt una dintre puținele specii de pe pământ capabile să experimenteze în mod conștient fericirea. Mai mult decât atât, alergăm după ea toată viața. Cu alte cuvinte, atunci când suntem realiști în privința așteptărilor, suntem mai pregătiți să hotărâm care este cea mai bună variantă posibilă a viitorului nostru. Dar, să nu uităm să avem și vise. Doar ele te vor menține la suprafață în această vâltoare a vieții. De muncă și caii mor. Este ca și cum ai pune alături o păpădie superbă, dar neajutorată în bătaia vântului și un nuc bătrân. Au farmec, au frumusețe, au măreție, dar cine ai prefera să-ți țină umbră?

Îmi amintesc de începutul izolării din cauza covidului. Dintr-o dată am câștigat timp pentru noi, pentru curățenia generală, pentru a nu mai fi pe fugă, pentru a găti, pentru a face sport zilnic, pentru a dormi, pentru a ne bucura de liniște. La televizor toți repetau neobosiți: „Aveam nevoie de timpul ăsta. Aveam nevoie să respirăm și noi și planeta!”. Am dormit, am vizionat o mulțime de filme, am citit toate cărțile din casă, am gătit, am mâncat. Am luat-o iar de la început. Și, de odată, am ajuns să nu mai am ce să fac cu mine. Lenevia aceasta mult râvnită a început să mă înnăbușe. Statul doar ,,cu tine” devine cu timpul insuportabil.

Știm că totul va trece într-o zi. Toate fotografiile devin galbene încetul cu încetul. Rana se vindecă și se închide. Soarele răsare la fel cum a răsărit. Un anotimp îl schimbă pe altul. Un om ia locul altuia. Zilele fug una după alta. Se prefac în săptămâni, luni, ani. Totul trece și se termină într-o zi. Iar noi chiar dacă nu uităm, ne obișnuim cu asta. Căci viața nu iartă pe cei care rămân în urmă. Sper să devenim în curând liberi. Dar să nu uităm că fiecare dintre noi depinde individual de comunitate, de comportamentul celorlalți și viceversa. Iar libertatea de care o să avem parte după pandemie înseamnă până la urmă grija față de oameni. Nu suntem singuri. Nu suntem unici. Nu suntem veșnici. Iar sănătatea, uneori nici banii nu o aduc înapoi. Așa că…

Morala: „Fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, careia vrea să-i dea o formă. Dacă vrei să înțelegi viața, asta să-ți fie învățătura dintru început și temelia tuturor raționamentelor și dorințelor tale: Nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost. Iar dacă te crezi nedreptățit pentru că nu ți-o dau, ești încă și mai prost”.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *