Galina Moraru din Costuleni este cea care mai mult de jumătate din viață a petrecut-o printre rafturile cu cărți

Cum putem descrie un om, dacă nu prin prizma experiențelor de viață și a activităților care i-au adus doar împliniri și povești surprinzătoare?

Galina Moraru de la Costuleni este persoana care și-a dedicat o bună parte din viață bibliotecii, împărtășește viziunile ei despre meseria pe care a îmbrățișat-o cu 40 de ani în urmă – cea de bibliotecară. A oferit și încă mai oferă idei, sfaturi, împrumută cărți copiilor care pășesc pragul biliotecii din cadrul gimnaziului din localitate.

Am dorit să aflăm mai multe, deoarece ne-a intrigat pasiunea și dăruirea dânsei pentru bibliotecă, și mai ales statutul de a fi bibliotecară pe care și l-a clădit în toți acești ani.

 Când ați decis să vă dedicați meseriei de bibliotecar?

Odată ce am absolvit școala medie din sat, eram indecisă cu privire la viitoarea mea meserie, așa că primul pas a fost să merg la Colegiul Cooperatist din Moldova, am susținut examenele de intrare, însă nu am reușit să trec concursul. Am așteptat un an, ca mai apoi să mă înscriu la Școala de Iluminare Politică  „Elena Sârbu” din Soroca, specialitatea Biblioteconomie și asistență informațională (azi Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”). Cred că soarta a știut ce este mai bine pentru mine.

 Ce v-a determinat să faceți acest lucru?

Din pasiunea pentru cărți și lectură, din fragedă copilărie, credeam că voi deveni profesoară de limbă și literatură română. Profesoară nu am devenit, însă atât de tare mi-a plăcut să citesc, încât lucrul acesta m-a împins să lucrez cu cărțile și inevitabil, să îmbrățișez meseria de bibliotecară. Nu regret absolut deloc ce meserie mi-am ales, iar dacă mi s-ar oferi șansa să pot schimba ceva, tot bibliotecară aș alege să fiu. Toate le reușești dacă depui suflet și dăruire de sine.

 Cât timp a trecut de când ați îmbrățișat această profesie?

Îmi amintesc foarte bine ziua în care am pășit în biblioteca satului Costuleni în calitate de bibliotecară. A fost în anul 1980, la 27 iulie. Am dedicat acestei biblioteci 34 de ani, după care am fost transferată la biblioteca din Gimnaziul Costuleni, unde sunt și acum.

 Cum credeți, de ce este nevoie de o bibliotecă în societatea în care trăim, mai ales acum când tehnologiile informaționale acaparează tot mai mult timp și spațiu în societate?

Să promoveze lectura și cărțile, aceasta e ideea de bază a tuturor bibliotecilor. Eu consider că este un instrument necesar pentru societate, de care nu ne putem lipsi. Face parte din patrimoniul nostru. Sunt de părere că avem foarte mare nevoie de această instituție, mai ales pentru generația în creștere, care sunt viitorul nostru și trebuie să investim în cultură pentru a nu ne pierde ca națiune.

Am avut ocazia să vizitez bibliotecile din Canada. Diferențe enorme, începând cu dotarea acestora, până la modul în care este privită biblioteca în societate. Am rămas plăcut surprină, dar și mirată de felul cum este percepută și atitudinea cetățenilor acelei țări față de bibliotecă. Acolo, se investesc întradevăr, foarte mulți bani.

 Se crede că meseria de bibliotecar ar putea dispărea în această eră a tehnologiilor informaționale. Cât de mult adevăr conține această afirmație?

Biblioteca și profesia de bibliotecar au existat și va exista întotdeauna. Poate să se schimbe formatul, însă nicidecum existența. Imaginați-vă doar pentru o secundă, cum să înveți fără acces la carte, la bibliotecă? Se discută acum că tehnologiile informaționale vor înlocui o bibliotecă adevărată. Ele se completează una pe cealaltă, însă nicidecum nu putem vorbi despre o înlocuire. O fi acum Internetul o sursă ușoară și la îndemâna oricui de a căuta informații, dar nu se compară absolut deloc cu răsfoitul unei cărți.

Care au fost provocările din experiența de bibliotecară?

Fiecare zi aduce câte ceva nou pentru un bibliotecar. La o primă vedere, s-ar părea că ești implicat în unele și aceleași activități, pornind mai ales de la deservirea citititorilor. Însă, lucrurile stau un pic diferit. Beneficiul constă în faptul că întotdeauna faci cunoștință cu oameni noi.

 Cât de mult a evoluat biblioteca de „atunci” și cea de „acum”?

Schimbări sunt și încă foarte mari. Inițial, am lucrat timp de 19 ani, la biblioteca publică pentru Copii. Îmi aduc aminte că, începând cu anul 1999 s-au comasat bibliotecile, cea publică și cea pentru copii, rămânând eu în continuare, în funcție. Pas cu pas, în fiecare an, lucrurile s-au schimbat în spre bine. S-a observat o modernizare mai accentuată a acestora.

Ce amintiri și momente v-au rămas întipărite în suflet de-a lungul anilor?

Am foarte multe amintiri legate de serviciu, însă cred că cel mai mult, îmi amintesc de faptul că și propriii mei copii, au trecut prin etapa de bibliotecar. Copiii fiind de grădiniță, aveam un altfel de program, de aceea unica soluție era să îi aduc în incinta bibliotecii, cu mine. Apoi, tradiția a continuat și în anii în care erau deja eleve. Împărțeam sarcinile la trei. Cele două fete mă ajutau și la activitățile pe care le desfășuram. Ceea ce mă bucură e faptul că am fost susținută de familie.

Un alt moment care m-a marcat este faptul că am participat la multe proiecte, căpătând astfel o vastă experiență. Dintotdeauna, cartea mi-a fost un sprijin, un prieten atunci când am avut de înfruntat greutățile vieții. Am învins toate problemele cu care m-am confruntat prin lectură.

 Tatiana Tesliuc