Cetireneanca Eugenia Popovici și-a etalat costumele populare pe care le are acasă, chiar în ograda proprie

Ani de tradiții, istorii și amintiri legate de portul popular al familiei, sunt depănate de către Eugenia Popovici, o locuitoare a satului Cetireni.

Recent, în curtea casei sale, Eugenia Popovici a decis să își etaleze, cu mare grijă, costumele populare pe care le are, agățate frumos pe umerașe. Le-a scos cu mare atenție din dulap și le-a expous în văzut tuturor trecătorilor. Acestea păstrează încă mirosul vremurilor demult apuse, fiecare în parte, având parcă, a ne împărtăși câte o poveste. Ele așteaptă ca posesorul acestor bijuterii tradiționale să le expună trecutul, să le descrie prin prisma amintirilor, așa cum doar Eugenia Popovici o face.

Ea își păstrează portul popular al propriei sale familii ca pe o comoară, fiind mândră de colecția pe care o are, fiind promotoarea valorilor culturale ale familiei. „Aceasta este o cămașă veche, cusută de bunica în 1931. Era pentru tata care avea atunci șapte ani și cânta în corul bisericesc”, își începe dânsa istorisirea.

Pe lângă vasta colecție de haine tradiționale, vechi de sute de ani, ea colecționează și cămăși mai noi, din timpurile noastre. „Sunt cămăși mai noi, cu ornamente simple, dar au un loc special în sufletul meu”, spunea femeia.

Lăsate ca moștenire de la bunica, transmise mamei, iar ulterior să ajungă și la Eugenia Popovici, batistele maronii sunt expuse cu cea mai mare grijă alături de cămășile atent aranjate. „Sunt moștenirea familiei, transmise din generație în generație, pe care vreau să le las și eu la rându-mi, nepoatelor mele. Aș dori ca anume ele, să le păstreze și să le iubească așa cum am făcut eu. Ele sunt toată averea mea”, a precizat Eugenia Popovici.

La această expoziție, un loc aparte l-a ocupat și costumul soțului. „Acesta este costumul regretatului meu soț, Vasile Popovici. Iar alături se află cămașa mea. Au fost cusute de Maria Cristea, în toamna anului 2008”, își amintește ea.

O cămașă mică, bogat ornamentată și culorată, unde predomină verdele și roșul, atrag atenția celor care trec pe alături. Dânsa a făcut o scurtă descriere a apariției acestei cămăși în familia ei. Este cusută în 1989, când fiul ei frecventa grădinița. Totuși, un lucru inedit pe care îl are cămașa respectivă e țesătura din care este croită – un prosop. „Este cusută cu mare măiestrie de către cumnata mea, Nina Popovici. Pe atunci era o cerință să porți cămașă tradițională, dar la mare căutare și valoare aparte o aveau cămășile cusute din prosop”, spune ea.

Își amintește și despre o istorioară legată de trăistuța expusă și agățată în gard: „O femeie din România, încă prin anii ’92, mi-a dat un ștergărel, iar eu într-un moment creativ, am realizat această trăistuță ce păstrează o oarecare legătură dintre mine și cei de peste Prut”

Puse la o oarecare distanță de batistele închise la culoare, șalincile albe, la fel, ocupă un loc deosebit printre celelalte creații expuse la vedere. Sunt doar două expuse la număr, din multe altele care au stat în „casa cea mare”, pe policioară, ferite de molii prin punerea unor pungi de tutun ,așa cum a învățat-o o femeie în vârstă din sat . Însă „una păstrează amintirea bunicii, iar cealaltă este strîns legată de amintirea regretatei sale mătuși, Eudochia”.

Prosoapele, peste 50 la număr, oferă amintiri de nedescris. Unele s-au păstrat intacte, unele poartă amprenta unor evenimente la care au participat. Multe dintre ele sunt pătate și ”din păcate, nu le mai pot scoate cu nici o soluție chimică”, spune femeia, după care mai adaugă: ”Urmează să le le dau o altă viață, prin coaserea altor lucruri, cum ar fi, fața de masă”.

Turul pe care îl oferă Eugenia Popovici, la rândul său îmbrăcată în port popular, purtând în mână o stiblă de levănțică ceea ce îi conferă o notă de eleganță, va rămâne mult timp întipărit în amintirea ei, dar și a celor două nepoate ale ei. De pe acum încearcă să le transmită valorile familiei, oferindu-le cel mai de preț dar pe care îl are „bunica Eugenia” – amintirea strămoșească.

”Această mică expoziție din ograda casei mele a fost expusă cu mult suflet. Chiar și sătenii care treceau pe lângă poarta curții mele s-au arătat interesați de expoziție. Chiar mă mândresc cu colecția mea, deoarece face parte din istoria neamului meu”, a conchis dânsa.

Tatiana Tesliuc