VIDEO / Oameni ai locului. Țese și tot țese. De aproape jumătate de veac
În zilele noastre, este o raritate să ai stative de țesut în casă, iar la Mănoilești e o bogăție aparte, a postat, pe pagina sa de facebook, Căminul cultural Mănoilești. În dorința de a promova autenticul, tradițiile și obiceiuirile populare, angajații din cultură de aici, aduc în prim-plan meșterițele ce au mai rămas pe aceste meleaguri, oamenii cu har ai satului.
Țesutul prosoapelor mai rămâne o îndeletnicire pentru Lidia Moraru din Mănoilești.
La cei 71 de ani ai săi, e plină de viață și, orice s-ar întâmpla, merge înainte cu zîmbetul pe buze.
Stativele au un loc de cinste în casa ei. Nu-și imaginează viața fără ele. Țese de la 13 ani. Iată că, în curând, va împlini jumătate de secol de când s-a așezat la stative.
Nu s-a gândit atunci, copilă fiind, că va duce această îndeletnicire a străbunilor atât de departe, peste ani.
”Eu nu mă lepăd de dânsele până n-oi pune mâinile pe piept”, spune, după care adaugă: ”Mi-i drag și îmi place”.
I-ar plăcea să-i învețe și pe alții țesutul la stative. ”Noi nu vom trăi veșnic. Mâine-poimâine, ne vom duce”, zice. Și atunci cine va duce mai departe tradiția țesutului?
Lidia Moraru susține sus și tare că țese întruna. Țese prosoape, țese păretare, șese pentru nunți, țese pentru înmormântări.
Lumea vine la ea și tot comandă prosoape. Iar ea tot muncește. Nu e o corvoadă, e o plăcere. În plus, mai face și un ban.
Casa ei e un adevărat muzeu, cu obiecte de tot felul: și țesute, și croșetate, și brodate. E o dovadă în plus că veșnicia, vorba poetului, s-a născut la sat.
https://www.facebook.com/100040019285983/videos/pcb.308869797123661/308867967123844
Lasă un răspuns