Ala Mutilica: Urcă-te în copac, dacă îți dorești fructul…

Nou și Vechi. Mereu este o luptă între aceste două lucruri. De ce viața este așa?
Eu i-aș încuraja pe toți oamenii să aibă cât mai multe vise fiindcă, așa cum spunea Albert Einstein ”Mintea e ca o parașută. Funcționează bine doar cât e deschisă”. Dacă e să ne punem întrebarea cum știm că vom face față la ceea ce visăm, atunci cel mai bun răspuns vine de la Marianne Williamson: ”Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvaţi, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră şi nu întunericul din noi, ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine eşti tu ca să nu fii? Eşti un copil al lui Dumnezeu şi faptul că joci la scară mică nu serveşte lumea. Nu este nimic grandios în a te micşora pe tine însuţi astfel încât ceilalţi să nu se simtă în nesiguranţă alături de tine. Cu toţii suntem meniţi să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înşine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Şi când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm şi celorlalţi permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezenţa noastră îi eliberează automat pe ceilalţi”.
Mulți oameni cred că vor vedea zile mai bune în viitor, în timp ce toată lumea are zile bune pentru ei azi. De ce așteptăm să vină mâine și nu suntem mulțumiți de zilele bune pe care le avem azi? Sunt oare cu adevărat „zile bune”?
Am înțeles că „ziua mea bună” este un lucru din trecut. Acum și aici cu diverse probleme în fiecare zi, care dau un farmec deosebit traiului. Nici mâncarea pe care o mâncăm zi de zi nu are un gust vechi, nici conversațiile nu oferă plăceri vechi și nici pofta veche a iubirii. De fapt, mă întreb, ce părere aveți despre cei care se așteaptă să vadă zile bune pe viitor? Nu așteptăm oare o casă nouă, o mașină nouă, o îmbrăcăminte nouă sau astfel de lucruri „materiale”. Așteptăm la o adică ceva sufletește.
Este, fără îndoială, important să facem o persoana fericită o perioadă. A găsit cineva fericirea pentru totdeauna cu vre-unul din lucrurile pe care le-am menționat mai sus? Dacă există, să ne scoatem pălăria spre fericirea lor. Timpul zboară. Fiecare lucru nou îmbătrânește, se învechește, se uzează. Toți se obișnuiesc cu lucruri noi, iar când se obișnuiesc, începe mediocritatea. „Noul” va fi mai bun? Nu laud trecutul. Dacă nu avem șansa de a alege sigur că „noul” va fi mai frumos în așteptarea noastră. Dar timpul trece. Iar noi așteptând, lăsăm bucuria în trecutul care este azi. Și, care nu va mai fi.
„Un fermier din Egipt, care cultiva porumb, primea anual premiul întâi pentru porumbul de cea mai bună calitate. Fermierul distribuia semințele de porumb pe care le cultiva vecinilor săi pentru semănat. Un jurnalist care a aflat acest lucru a venit la fermă pentru a face un interviu. Jurnalistul l-a întrebat pe fermier: „Cum vă puteți permite să oferiți vecinilor dumneavoastră, care participă în aceeași competiție, în fiecare an, din semințele dumneavoastră de calitate?” Fermierul a răspuns: „Cred că nu știți un lucru simplu. Vântul ridică polenul din porumbul matur și îl distribuie pe toate câmpurile din jur. Dacă vecinii mei cresc porumb de calitate proastă, calitatea porumbului pe care o produc în fiecare an scade ca urmare a polenizării încrucișate. Dacă vreau să cresc porumb de bună calitate, trebuie să-mi ajut și vecinii să crească porumb de bună calitate”.
Viața noastră este cam tot așa. Cei care doresc să își trăiască viața în mod semnificativ și bine ar trebui să îmbogățească viața altora. Valoarea unei vieți este măsurată de viețile pe care le atinge. Iar cei care aleg fericirea ar trebui să-i ajute pe ceilalți să atingă și ei fericirea. Poți numi acest lucru puterea colectivității, Poți numi asta principiul succesului, poți numi asta legea vieții. Adevărul este că nimeni dintre noi nu poate câștiga, dacă nu câștigăm cu toții. Vom deveni mai frumoși pe măsură ce acțiunile noastre, precum succesul, frumusețea, bunătatea, frăția, compasiunea, voia bună – cresc.
Morala: „Dacă nu vei dori multe lucruri, puţinul îţi va părea mult, fiindcă o dorinţă moderată face sărăcia echivalentă cu bogăţia. Dorinţele neîmplinite sunt tăciuni aprinşi. Odată vor aprinde un foc mare sau vântul le va spulbera definitiv cenuşa. Nu-ți pierde timpul bătând într-un perete, în speranța că se va transforma în ușă”.