VIDEO / Azi s-au împlinit 30 de ani de la Podul de Flori de pe Prut
Acum 30 de ani, la 6 mai 1990, în cadrul acţiunii Podul de Flori de pe Prut, peste un milion de români au trecut de o parte şi de alta a Prutului fără pașapoarte și vize şi au sărbătorit revederea cu rudele, apropiaţii, prietenii, după o jumătate de secol de dezbinare.
Atunci, acţiunea „Podul de Flori de pe Prut” a fost organizată în opt puncte de frontieră (Miorcani –Pererita, Stânca – Costești, Iași – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albița – Leușeni, Fălciu –Țiganca, Oancea – Cahul și Galați – Giurgiulești” de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, Asociaţia culturală Bucureşti-Chişinău şi Frontul Popular din Moldova. Oamenii de cultură şi politicienii de pe ambele maluri ale Prutului au făcut posibil ca românii să-şi revadă fraţii de sânge şi să se îmbrăţişeze în libertate.
Ion Hadîrcă, preşedinte Frontul Popular din Moldova 1989 – 1992, a declarat pentru TVR Moldova: „Ideea unui Pod de Flori a venit în cadrul şedinţelor executive ale Frontului Popular… A fost ceva cutremurător. Îmi amintesc un singur episod, când de partea noastră, din stânga Prutului, la trecerea de la Albiţa spre Vaslui s-a făcut o scenă improvizată şi aveau loc diferite spectacole, concerte, cântece, se produceau discursuri, scrisori, chemări. Cântau Ion şi Doina Alde Teodorovici ”Maluri de Prut” şi alte piese frumoase cu lacrimi în ochi. Oamenii pe pod se strigau, se chemau unii pe alţii, îşi împărtăşeau emoţiile. După Podul de Flori, când s-au făcut totalurile, s-a constatat că peste un milion de oameni au trecut de pe o parte şi de alta. În pofida pronosticurilor sovieticilor că vor fi încălcări, că vor fi excese, conflicte, nu a fost nicio abatere. Totul a trecut în mod paşnic, absolut miraculos”.
Și Alexandru AMBROS, primarul municipiului Ungheni își amintește acea zi perfect: ”Era o zi cu soare, caldă, frumoasă”.
”A fost o zi cu multă încărcătură emoțională. Podul avea o culoare deosebită. Românii veneau cu flori. O parte din flori le aruncau pea pa Prutului. Noi strigam: ”Bine ați venit”, iar ei strigau: ”Bine v-am găsit!”. Unii au călcat pentru prima dată pe o partea sau alta a podului, alții au făcut cunoștință pe loc. S-au legat prietenii care durează și acum”, povestește primarul.
Pentru prima dată, Alexandru Ambros povestește că a fost în România pe când era student, într-un schimb de experiență. Însă are multe alte amintiri legate cu copiii români, pe când se odihnea la tabără, fiind și dânsul copil. ”La tabăra de la Rădeni veneau pe atunci și copii din România să se odihnească. Țin minte că aveau niște tricouri albastre și roz de o calitate foarte bună. Mai țin minte că ei aveau gume de mestecat și ne dădeau și nouă, pe atunci la noi nu erau. Și mai țin minte că la final de tabără, pioneri fiind, făceam schimb de cravate. La noi cravata se lega nod, iar ei aveau un cerc pe care îl puneau foarte simplu la cravată. Respectiv, am păstrat acest inel și când m-am dus la școală l-am pus la cravată, iar profesoara m-a certat și l-am scos, deoarece mi-a zis că cravata noastră trebuie să aibă nod”, își mai amintește dânsul.
Și Efim Chicu, scriitorul călărășean, își amintește de emoțiile unice prin care a trecut în acele zile: ”Toată lumea era entuziasmată, toți în jur se bucurau, se îmbrățișau, e greu de descris în cuvinte acele trăiri. Peste tot vedeai tricolorul, oamenii se îmbrăcase de sărbătoare, în straie naționale, răsuna muzică patriotică, toți aveau flori în mâini – părea că e chiar Unirea Unirii. Ar fi fost perfect să rămână așa! Mai întâi au trecut frații de acolo Prutul spre noi, iar atmosfera era una exaltantă. Am trecut apoi și noi la ei, la al doilea Pod de flori pe jos, traversând podul Eiffel de la Ungheni. Metalul era uns cu dohot și era extrem de alunecos, iar oamenii mergeau unul lângă altul, ca în furnicar. Nu era un drum liber pe care să mergem, așa că am pășit pe calea ferată ca să ajungem până la Iași. A fost pentru prima dată când pășeam pe pământ românesc. Mă trec și acum fiorii gând mă gândesc”.
Iar Nicolae Radu, locuitor al satului Sculeni (Ungheni, Republica Moldova) povestește că s-a întâlnit la Podul de Flori cu toate neamurile. ”În acea duminică de 6 mai, eu în casă, am avut peste 30 de oaspeţi. Neamurile mele au venit cu cunoscuţi de-ai lor. Oameni simpli, oameni de la ţară. Și ei şi noi. Nu vă pot spune câtă bucurie am avut în suflet. Vorbeau de bine, că o să ne unim, că vom fi împreună”.
În acea zi s-a pus accent pe prietenie, dragoste și colaborare, care se menține și în ziua de azi.
https://www.facebook.com/ungheni.md/videos/240492017056002/UzpfSTI5MTc3OTQyMDgzODg0MTozNzMzNjc3NDE5OTgyMzQw/
Imagine: cronicadeiasi.ro
Lasă un răspuns