Ala Mutilica: Viața este un naufragiu, dar nu trebuie să uităm să cântăm în bărcile noastre de salvare

Multe mai dă omului cei șapte ani de acasă. Sau sunt, sau nu. Educația de acasă nu te va învăța să concurezi, ci te va învăța să cooperezi. Te va învăța cum să fii creativ, iubitor, binecuvântat fără să te compari cu ceilalți. Te va învăța că ești unic în felul tău.
Va veni timpul, când vom realiza cât de mult atitudinea noastră față de viață are un impact asupra ei. După părerea mea, atitudinea este mai importantă decât faptele. Este mai importantă decât trecutul, educația, banii, circumstanțele, eșecul, succesul. Va veni timpul și veți vedea că este mai importantă decât crede, spune sau face oricine.
O atitudine este mai importantă decât aspectul, talentul sau priceperea. Atitudinea sau creează sau distruge. Nu știu dacă ați observant că în fiecare zi stăm în față cu alegerea: ce simțim pentru lumea din jurul nostru astăzi. Nu putem schimba trecutul, nu putem schimba faptul că oamenii acționează într-un anumit fel. Nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care îl putem face este să ne jucăm pe linia pe care o avem și această linie este atitudinea noastră. Sunt convins că viața este 10 % din ceea ce ni se întâmplă și 90 % din modul în care reacționăm la ea. Așa ești tu!
Suntem responsabili pentru atitudinea noastră. Noi și nimeni altul. Fiecare persoană, eveniment, întâmplare, lucru, are două feţe, ca o monedă. Una este mai puţin plăcută, iar cealaltă scoate în evidenţă tot ce e bun şi frumos. Suntem responsabili pentru partea pe care o arătăm lumii.
”În vremurile în care educaţia era o raritate prin satele noastre, un tată îşi trimite copilul la studii. Într-una din zile primeşte de la fiul lui o scrisoare, în care acesta îi cere bani. Pentru că nu ştia să citească, se duce cu scrisoarea la dascălul din sat să i-o citească. Dascălul era într-o stare de om supărat. Aşa că îi citeşte scrisoarea pe un ton nervos, răstit, poruncitor. ”Tată, te rog să-mi trimiţi nişte bani! Am mare nevoie pentru că trebuie să-mi cumpăr cărţi şi ceva de îmbrăcat.” Auzind cu ce tonalitate îi citește dascălul, tatăl zice, la rândul lui supărat: ,,Ia uite neruşinatul, cu ce ton îmi vorbeşte! Dacă-i aşa, nu-i trimit nimic. Să înveţe să vorbească cu mine!” Au trecut vreo două săptămâni şi pentru că tatăl nu i-a trimis bani, fiul îi mai trimite o scrisoare şi iar scrie de bani. De data asta, dascălul era calm, liniştit şi îi citeşte scrisoarea pe un ton frumos. ,,Tată, te rog să-mi trimiţi nişte bani! Am mare nevoie pentru că trebuie să-mi cumpăr cărţi şi ceva de îmbrăcat.” ,,Ei, de data asta îi trimit că mi-a vorbit frumos!”
Citeam într-o carte scrisă de Anthony Robbins, următorul fragment: ”Imaginează-ți că, într-o zi, un om a ieșit să se scalde în râu și dintr-o dată, vede un alt om că e pe punctul de a se îneca. Sare în apă și îl salvează. Ajunge înapoi la mal, dar nu apucă să răsufle bine, că observă alt om în primejdie de a se îneca. Sare din nou, înoată până la acea persoană și o salvează. Din nou ajunge la mal și constată că în apa râului este alt om în primejdie. Situația se repetă toată ziua. Ce e mai indicat să facă? Să-i salveze pe fiecare în parte sau să meargă mai departe, să analizeze cine aruncă oamenii în apă ca să-l oprească?” Cred ca e mai bine să cauți cauza care duce la apariția repetată de probleme în viața ta.
Și aici am pute vorbi iar de atitudine. ”La un training, vestitul Jack Kenfild (unul dintre coautorii filmului „Secretul”) a arătat pe un exemplu cam greu cum și de ce reacționăm noi la critică. S-a apropiat de una dintre participante și i-a spus: „Fac o mulțime de workshopuri și prelegeri, dar pentru prima dată am prezentă o persoană atât de proastă”. Este clar ca buna ziua, fata a fost foarte rănită. Dar Jack o liniștește că e doar un exercițiu și are o continuare.
S-a uitat din nou la ea și de data asta i-a zis: „Fac multe workshopuri și prelegeri, dar pentru prima dată am o participantă cu părul verde”. De data asta fata a râs. ”De ce râzi?, a întrebat-o Jack. ”Pentru că nu am păr verde”. ”De ce atunci te-ai supărat pe mine pentru prima dată?” Tăcere. Participanta nu a putut răspunde. Cu certitudine, criticile ne rănesc doar dacă ne gândim la noi în felul care suntem criticați. Dacă suntem încrezători în noi și știm sigur că suntem deștepți, frumoși, generoși, orice ne vor spune alții, vom ști că nu este adevărat. Oamenii găsesc critici în adresa lor în diferite postări, cântece, vizualizări, glume. O găsesc acolo unde cel mai adesea nu este deloc.
Morala: ”Avantajul pământului: e singura planetă cunoscută în care încap oamenii, zeii şi toate celelalte forme de speranţă şi irealitate. Deși omul a fost făcut stăpân peste toate, mai tot timpul, el se comportă precum o slugă. Mai bine să trăiești un an ca un tigru, decât zece ca o oaie.”