Soarta unui votant și semnatar al Declaraţiei de independenţă

L-am găsit în faţa calculatorului, la o partidă de şah. Este una dintre puţinele ocupaţii din ultima perioadă a unuia dintre cei care au votat și au semnat Declaraţia de Independenţă, Vasile Basoc, locuitor al satului Măcăreşti (raionul Ungheni), deputat în Parlamentul Republicii Moldova în anii 1990-1994, ales în Circumscripția 337 Valea Mare.
De câteva luni este ţintuit la pat. Doar un scaun cu rotile îl ajută să se mişte prin casă, să mai stea, din când în când, în faţa calculatorului.

La Măcăreşti, în faţa Declaraţiei de Independenţă
Ne-a întâlnit cu zâmbetul pe buze, bine dispus şi optimist. Se mai afla sub impresia evenimentelor pe care le trăise în ultimele zile. Chiar în ajun, îi păşise pragul un grup de deputaţi din primul Parlament. Au venit, pentru a-i oferi şansa să semneze şi el, încă o dată, documentul prin care se declara independența Republicii Moldova. Originalul Declaraţiei de Independenţă a ars în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009.
„Mi-a telefonat Mihai Patraş, şi el deputat în acel Parlament din partea raionului Ungheni. Mi-a spus că la ora 10.00 se pornesc de la Chişinău spre mine. A fost o mare surpriză. Credeam că vor face scanarea semnăturilor celor ce nu au putut veni în Parlament pe 26 aprilie”, se destăinuiește fostul deputat.
Şi mai mare i-a fost supriza, când a apărut în prag nu doar Mihai Patraş, ci şi Anatol Plugaru, şi Pantelei Sandulache, ei fiind însoţiţi de preşedintele raionului, Ion Harea. Mai mult decît atît, au venit elevi de la Liceul „Gaudeamus” cu buchete de flori în mână, a venit şi directorul Liceului ”Elada”, Mihai Ganga.
Au fost clipe emoţionante. „Când m-am aşezat să semnez Declaraţia de Independenţă restabilită, m-au cuprins aceleași emoţii ca acum 19 ani. Mâinile îmi tremurau atât de tare, încât aveam impresia că nu am să pot semna”, povesteşte Vasile Basoc, iar ochii îi strălucesc de satisfacţie şi mândrie.

A fost un act de mare curaj atunci
„Declaraţia de Independenţă a fost punctul culminant în activitatea noastră de parlamentari. A fost o trăire de nedescris. Aşa ceva nu mai fusese niciodată. Pe străzile Chişinăului ieşiseră zeci de mii de oameni. Un entuziasm de nedescris”, continuă să povestească Vasile Basoc.
Dânsul îşi aminteşte fiecare gest, fiecare mişcare a colegilor săi din acea zi în Parlament: „Ţin minte foarte bine cum a început să invite Anatol Plugaru deputaţii să semneze acel document. Primul care a votat a fost un coleg de-al nostru de etnie rusă, un om foarte cumsecade, Alexandr Ohotnicov. Gestul lui m-a înaripat”.
Unul după altul, s-au apropiat de masă şi au semnat toţi cei 278 de deputaţi prezenţi în sală în acea zi istorică de 27 august 1989. „A fost un act de mare curaj atunci. Noi am adoptat Declaraţia de Independenţă după câteva zile de la puciul de la Moscova. Nimeni nu ştia care ar fi putut fi soarta noastră de mai departe. Puteam să ajungem la fel cum au ajuns cândva deputaţii din Sfatul Ţării – să fim represaţi, închişi, nimiciţi”, spune Vasile Basoc.
În ziua de 26 aprilie 2010, cînd a fost re-semnată Declaraţia de Independenţă de către colegii săi, nu s-a dezlipit de radiou. A ascultat, cu aceleaşi emoţii, transmisiunea în direct a şedinţei, iar în faţa ochilor i se perindau imaginile de odinioară.
Nimeni, niciodată, nu şi-a amintit de el
Au trecut deja aproape 19 ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă.
„V-aţi simţit vreodată un om care a participat nemijlocit la crearea statului, unul dintre puţinii care a pus umărul la fondarea Republicii Moldova?”, îl întreb.
Recunoaşte că a avut în permanenţă sentimentul că a reuşit să facă ceva deosebit, după care a remarcat: „Poate că am avut noroc. Aşa a fost destinul meu. Putea fi oricine altul în locul meu”.
Cine ştie dacă altul, în locul lui, ar fi procedat la fel, ar fi avut curajul să semneze, în acele zile tulburi, Declaraţia de Independenţă.
Cert e că nimeni, niciodată pînă acum, nu l-a invitat nici măcar de Ziua Independenţei, la 27 august, să spună câteva cuvinte în cadrul sărbătorilor care se organizează în satul său natal.