Ala Mutilica: ”Să n-ai legătură cu pulberea lumii”

Iarna s-a supărat pe noi. Stă ascunsă undeva prin pădure, a legat sacul cu zăpadă și nămeți la gură și râde de noi. La o adică, ne bucurăm de acest anotimp cât țin sărbătorile. Pe urmă dispare magia și iarna devine cel mai urât și scump anotimp.
Într-o cafenea stătea la masă un tip în care a murit un mare atlet, pentru că a băut prea mult și astfel a devenit paznic de depozit. Tipul vorbea cu o fată în care a murit o actriță genială, pentru că poți intra la universitate și teatru doar prin cunoscuți și bani, iar acum fata lucra contabilă. În spatele lor era o femeie în care a murit o celebră balerină, pentru că, cu o figură ca a ei nu faci balet. Un chelner în care a murit un mare scriitor a trecut cu o tavă, pentru că nimeni nu a vrut să-i publice manuscrisul. O mamă și un copil au trecut pe strada în care un muzician genial a început deja să moară, pentru că părinții lui l-au dat la un colegiu cu o înclinare financiară, iar profesorul de muzică care le-a cerut să nu piardă talentul băiatului, a fost trimis departe. Un artist celebru a murit într-o mamă tânără, fiindcă a născut la 16 ani. Universul este plin de fantomele unor artiști geniali ai culturii, științei și artei – mari membri ai societății și muritori de rând.
Stau uneori și mă gândesc, de unde a apărut această frază ” Nimeni nu datorează nimănui nimic”. Aceasta este o declarație fără sens. Înșelatoare în esența ei, pentru că omul este o ființă socială. Și prin intrarea într-o relație de orice fel, devine o necesitate. Pentru că am dat speranță, am promis, am sigilat un cuvânt. Pentru că există o conştiinţă, un cuget și o inimă în cele din urmă. Ai lăsat un om să intre în viața ta și ai intrat și tu în a lui – de aceea ți-ai luat un angajament. Angajamentele faţă de el şi faţă de sine însuți. Imaginează-te ca un alpinist, în timp ce urcă vârful unui munte, strigă partenerului său că a obosit și îl deconectează, nu-i mai datorează nimic. Îi datorezi.
Le suntem datori copiilor noștri pentru că i-am născut. Le suntem datori părinților noștri pentru că ne-au născut, crescut, educat. Suntem datori prietenilor, pentru că așa noi i-am făcut. Când nimeni nu datorează nimic nimănui, e mai ușor să trăiești. Datoria și responsabilitatea necesită muncă mentală. Și sănătoasă.
,,Un general brav ţinea în mână şi admira o cupă antică, de valoare. Deodată, această cupă i-a scăpat din măini şi a căzut. Şocat, a reuşit totuşi să o prindă rapid, înainte de a ajunge la pământ. Răsuflând oarecum uşurat după acest incident, s-a gândit: ,,Eu conduc zeci de mii de soldaţi în luptă şi sunt neînfricat; de ce această cupă m-a făcut să-mi fie frică?” După aceea, a realizat că ataşamentul faţă de ceva şi frica că va pierde acel ceva îi cauzează teama. Gândindu-se la acest lucru, a lăsat voit cupa să cadă din mâini şi să se spargă, pentru a nu mai trăi mereu cu teama în suflet.”
P.S. Niște reguli pe care le știm, dar nu le folosim.
Când vezi fapta bună a cuiva, încearcă să-i urmezi exemplul. Dacă observi greşeala cuiva, caută să n-o repeţi. Chiar şi când eşti singur, poartă-te de parcă ai avea alături un oaspete nobil. Exprimă-ţi sentimentele, dar nu deveni mai expansiv decât ţi-e firea. Sărăcia este comoara ta. N-o schimba cu o viaţă îmbelşugată. Un om poate părea altora prost, fără să fie în realitate. O poate face pentru a-şi apăra spiritul de discernământ.
Virtuţile sunt fructul autodisciplinei, un cod din cer ca ploaia sau zăpada. Modestia este baza tuturor virtuţilor. Lasă-i pe ceilalţi să descopere că ai atins iluminarea. Un suflet nobil nu se expune în văzul tuturor. Cuvintele trebuie să fie ca nişte pietre preţioase, scoase rar la iveală, dar de mare valoare. Pentru cel ce studiază cu adevărat, fiecare zi e o zi bună. Timpul trece, dar el înaintează. Nici gloria, nici defăimarea nu trebuie să-l influenţeze. Critică-te des, dar nu-i critica pe alţii. Nu discuta despre ce-i drept şi ce-i rău. Unele lucruri drepte au fost socotite, mult timp, rele. Pentru că-i posibil ca dreptatea să fie recunoscută după secole, nu trebuie să pretinzi recunoaşterea ei imediată. Trăieşte cu un scop şi lasă rezultatele în seama marii legi a universului.
Morala: ,,Un discipol fără valoare utilizează prestigiul maestrului; cel mediocru admiră bunătatea acestuia; un discipol bun însă se formează doar sub disciplina maestrului.”