Și-a deschis o pizzerie în inima Belgiei, la Bruxelles

Pe nisporeneanca Elena Șarpe am întâlnit-o la Bruxelles. Era la lucru. Alerga din colo încoace, voia să le reușească pe toate: și pe noi, jurnaliștii moldoveni, să ne servească cu pizza, și să mai schimbe o vorbă, și să răspundă la telefon, și să livreze pizza la domiciul clienților…
Le făcea pe toate cu zâmbetul pe buze.

Cu trei ani în urmă, Elena și-a deschis la Bruxelles o pizzerie, într-un cartier unde sunt cei mai mulți români, dar și moldoveni. Chiar de la intrare am citit: ”Vă aștept cu drag!”.
Iar cei cărora le sunt adresate aceste cuvinte, în română, vin aici cu drag, pentru că la ea e cea mai gustoasă pizza.
”Am propriile rețete de pizza românească, moldoveanescă, plus alte feluri de pizza. Am căutat special pentru pizzeria noastră o zonă unde să fie de-ai noștri. Am reușit. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru succesul meu, căci, probabil, sunt unica moldoveancă de aici care are propria pizzerie”, spone Elena.

Este o pizzerie de familie, în care lucrează ea și soțul ei, Joseph. Bineînțeles că Joseph este cel ce prepară pizza. Ea administrează afacerea.
De fapt, începutul afacerii lor a fost pus în Italia, unde au muncit cot la cot 12 ani. ”Dar preparam pizza doar trei luni pe an, în sezonul estival. În celelalte luni nu făceam nimic și ne plictiseam. Așa că, la un moment, am decis să venim în Belgia”, își mai amintește Elena. Au venit, au analizat și și-au deschis pizzeria.

La început, nu i-a plăcut clima, s-a adaptat greu. Acum, însă, nu ar schimba Belgia nici pentru o altă țară, nici pentru Moldova, unde a trăit 18 ani, nici pentru Italia, unde a stat 12 ani.  ”Aici îmi place totul. Oamenii sunt tratați de la egal la egal, ceea ce nu se întâmplă în Moldova sau Italia”, spune tânăra de 34 de ani.

Visul ei cel mai mare este să-și deschidă o cafenea, cu diverse feluri de bucate și băuturi. Localul pe care îl are acum e foarte mic, așa că piuzza e livrată clienților. Și mai are un vis Elena: își dorește o casă proprie, unde să poată crește flori și legume.

Când a plecat din Nisporeni, în Italia, la mama ei, avea doar 18 ani. Și acum își amintește cu drag de orașul ei natal. Când revine acasă, o cuprinde un val de emoții. Dar zice că nu-și dorește să se întoarcă în Moldova. ”Acolo simt că mă pierd, nu pot să rezolv absolut nimic, îmi trebuie pe cineva care să mă ia de mână să îmi arate ce să fac. În schimb, aici  mă simt în largul meu, mă integrez destul de repede”, explică.
Elena nu își imaginează să facă altceva decât pizza. Pentru ea și soțul ei pizza e o artă.
Tot ceea ce își dorește la moment, e să aibă sănătate, pentru că banii pe care îi face îi ajunge pentru un trai decent în Belgia.
Apropo, am mers în Belgia într-o vizită de studiu, împreună cu alți șase colegi jurnaliști din presa regională, organizată de Delegația Uniunii Europene în Republica Moldova.
Video: Media TV Cimișlia