Pasiune. Peste două mii de sticle cu vin și-au găsit locul în casa mare
Și-a transformat casa mare într-un adevărat muzeu. Nu, nu e vorba de un muzeu de obiecte vechi, lăsate de străbuni, ci de un muzeu al vinului.
Pe Dumitru Tătaru din Sadova îl cunoaște toată lumea. La ai săi 80 de ani, a reușit multe în viață și a știut cum să lase urme frumoase din ceea ce a făcut.
Lumea îl vorbește doar de bine. Unii zic să este un om pozitiv, care știe și înțelege gluma. Alții – că e pasionat de vinuri, că știe să cânte la fluier, că a fost unul dintre cei mai buni dogari ai satului. Și a mai fost unul dintre cei mai iubiți profesori. A lucrat și director de școală, un director care și-a îndeplinit cu cinste misiunea.
Despre colecția sa de vinuri vorbește cu multă pasiune. Poate să povestească la nesfârșit despre fiecare sticlă în parte, care își are istoria sa. Are sticle cu vin aduse din toată lumea. Știe cine și când i-a dăruit o sticlă sau alta, ce vin este în ea.
Fiind întrebat care sticle îi sunt cele mai scumpe, răspunde, de fiecare dată scurt și răspicat: ”Toate mi-s scumpe, că sunt ale mele!”.
Pasiunea lui pentru colecționarea vinului o are de mulți ani. ”Când cel mai mic din cei trei copii ai mei a intrat la facultate, de bucurie, tot luam câte o sticlă și o puneam deoparte, ca să-mi amintească de anumite momente pe care le-a trăit. Am adunat astfel cam 40 de sticle. Atu
nci când mai venea cineva prin ospeție, deschideam câte o sticlă și luam câte un păhărel de sănătatea băiatului. Iar sticlele se tot împuținau. Când am ajuns la zece, mi-am zis că ajunge, trebuie să le păstrez”, își amintește bărbatul.
Nu doar le-a păstrat, ci tot a adăugat noi sticle cu noi vinuri. Astfel, colecția lui Dumitru Tătaru a ajuns la 2029 de sticle. ”Am trecut peste două mii, înseamnă că am îmbătrânit”, face dânsul o remarcă.
Își amintește și de faptul că erau momente când ”își pierdea timpul” printre sticlelele sale cu vin, că cea mai importantă cameră din orice casă de la țară – casa mare – și-a pierdut din funcția principală. Soția lui, Viorica, însă, nu s-a supărat și nu l-a dojenit niciodată pentru aceste fapt. ”Câtă bucurie am avut de la fiecare sticlă în viața mea! Dacă ar fi s-o adun, nu încape într-un tren toată bucuria mea pe care am avut-o de la fiecare sticlă de vin pe care am primit-o cadou”, spune dânsul.
”Viața, câte o dată, ne pune la încercări grele. A avut și dânsul multe de îndurat, dar a fost și a rămas un om de omenie, deschis, ospitalier și foarte activ pentru vârsta lui. Nu și-a uitat elevii și nici elevii nu l-au uitat. Unii dintre ei îl vizitează cu regularitate. Este un om gospodar”, așa l-a caracterizat Ecaterina Ciubuc, secretara consiliului local Sadova.
Lasă un răspuns