Din culise. Semnarea Unirii la Sipoteni

Declarațiile simbolice privind unirea cu Patria-mamă au devenit tot mai obișnuite și numai Dodon răbufnește cu tot felul de aberații, dorind să ajungă și la ONU pentru că poporul gândește altfel decât el.
Mai proaspăt, comuniștii au declarat că vor ca în fiecare localitate să pună la cale niște „detașamente pentru apărarea statalității și suveranității”. Vorba vine : „Dumnezeu să te ferească de prostia omenească!”.
Modul în care s-a semnat Declarația de Unire la Sipoteni, Călărași a demonstrat cu lux de amănunte că mișcarea aceasta populară nu are nimic în comun nici cu ”conspirația” statului ce ar atenta, cică, la suveranitatea R.Moldova, nici cu activitatea vreunei ambasade.
Să spună ei, semnatarii, dacă au fost cumpărați pentru a semna documentul respectiv.
Pe mine personal m-a uimit, mai ales, împlinirea acestui fapt într-un fel neașteptat, dar foarte interesant și încununat de o morală fabuloasă dată tuturor celor ce rătăcesc, tot strănutând din când în când niște viruși de răutate, asemeni celor eliminați de o hienă rănită care  se mai zvârcolește pentru a-și demonstra prezența, dar pe care demult n-o mai ia nimeni în samă.
La Sipoteni întotdeuna a fluturat  drapelul  libertății și al deșteptării naționale, mult mai devreme decât prin alte părți. Și de data aceasta, de la bun început, ideea plasării printre fruntașii unirii a tot circulat printre sătenii de bună credință, dar lipsea un organizator, un naș dacă vreți, care să-i mobilizeze pentru ca să tocmească unirea virtuală.
Ion Susarencu este unul dintre cei mai înflăcărați români din partea locului. Chiar dacă de mult timp locuiește în Chișinău, nici pentru o clipă nu-i scapă grijile satului natal. Îi cunoaște la perfecție pe localnici, știe  cu ce răsuflă fiecare, inclusiv în plan politic.
Anume dânsul a fost cel care, fiind informat din surse sigure despre ședința consiliului comunal din 2 martie 2018, a lăsat Chișinăul, a mai găsit un condrumeț de aceeași gândire și, ca schija, vorba dumnealui, a mers la Sipoteni.
Când au intrat în sala de ședințe, consilierii locali erau la ultimele reglări de conturi verbale. Ce ședință fără ceartă?! Geaba mai vii la ea.
Observând apariția oaspeților, președintele ședinței a intervenit prompt și a anunțat publicul că Ion Susarencu și Mihai Cocieru, membri ai Asociației de Băștinași din Sipoteni, au venit cu un mesaj special pentru consilieri.
Ion Susarencu a ieșit în față, a privit în ochii celor prezenți, și-a potolit emoțiile, apoi s-a adresat către public ferm: ”Apelând la mintea lucidă a dumneavoastră și, ținând cont  de sufletul  satului nostru pur românesc, eu vă îndemn să semnăm azi Declarația de unire cu țara-mamă”.
După o mică pauză, a început a citi solemn textul Declarației. În sală nici musca nu se auzea. După ce a citit primul alineat, a observat că un tânăr flutură insistent cu mâna. Atunci, s-a gândit în sinea sa: vrea să pună un ghimpe sau altă șotie poate să facă.
După ce a terminat de citit textul, i s-a adresat: ”Ascult, tinere!”.
”Eu, Victor Chitoroagă, vreau să-mi permiteți, ca celui mai tânăr membru al consiliului local Sipoteni, să mă iscălesc primul pe actul de unire”, a spus dânsul.
”Vai, ce frumos!”, și-a zis Ion Susarencu. Evident că acest gest l-a înaripat. Pentru a fi mai convingător, s-a adresat celor din sală: ”Îmi dau sama că sunteți din diferite partide, cunosc întrucâtva situația politică de la noi din sat, dar, vă rog, eu vă rog să vă gândiți fiecare la copiii voștri, să vă gândiți la nepoții voștri, care n-au să ne-o ierte!”.
” Ei, Ioane, Ioane!..”, se răsuflă cu răutate un tip mai îngâmfat din spate, după care continuă: ”Să se facă acum moș Gavril…”. (Moș Gavril Susarencu a fost tatăl lui Ion – n.a.)
”Să se facă acum moș Gavril, ar fi mândru de mine, dar de dumitale nu știu dacă cineva-i mândru!”, i-a dat reprlica Ion Susarencu.
Apoi s-a ridicat Eugenia Boldurescu, șefa Centrului de Sănătate din sat. ”Vreau să vă îndemn pe toți să susținem ideea asta și să nu admitem ca satul nostru să fie de la coadă”, li s-a adresat ea colegilor consilieri.
A încurajat lumea și doamna consilier Svetlana Bânzari. ”Sigur că trebuie să ne iscălim cu toții! Susținem propunerea, că… ne plac banii din România. Grădinița cu ce s-a făcut? Cu bani românești!”, a spus ea.
Și consilierul Vasile Ursu a a punctat: ”Eu am trei copii în Europa, am fost și știu cum îi viața în Europa. Nu pot să fiu decât cu dânșii”.
După aceste intervenții a mers Cartea Unirii repede de la un consilier la altul, astfel încât, în câteva minute, 13 din15 consilieri au semnat-o. Și bine că nu-i unanim.
A fost bun de pocinog tânărul Victor Chitoroagă!
Alexandru Lipcan,
11 martie 2018