Despre demnitatea umană și durerea mamelor și a bunicilor
Călărășeanul Iulian Palitu are 30 de ani, de profesie este medic stomatolog. Însă, ca și mulți alți tineri, a ales calea pribegiei.
Acum este în Germania. A plecat mai mult din curiozitate, dar și pentru a-și face un rost, în dorința unui trai decent. ”Îmi plac provocările, greutățile, toate acestea mă fac mai puternic”, a făcut o remarcă Iulian Palitu.
Călătoriile sunt marea lui pasiune. A călătorit foarte mult prin lume. În vara lui 2017, i s-a împlinit visul de a vizita Ierusalimul, pe care îl consideră cel mai frumos și deosebit loc din lume.
Dorul de patrie l-a făcut să vadă viața altfel și să scrie despre sentimentele sale în versuri. Prima poezie a scris-o în clasa a cincea și a recitat-o la un matineu. Era dedicată profesorilor.
Continuă să scrie și acum: despre demnitatea umană, despre durerea mamelor și bunicilor, despre destinul poporului moldovenesc, reprezentanții căruia sunt nevoiți să ia calea pribegiei.
Bunica tânărului, Larisa Orhei, profesoară, este prima persoană căreia îi citește versurile sale. ”Mă inspiră frumusețea, durerea și dragostea pentru pământul meu natal”, a făcut o precizare tânărul.
De fapt, marile lui pasiuni sunt chitara și poezia. Acestea sunt pentru el un refugiu din monotonia vieții.
Iulian Palitu susține că medicina are multe în comun cu muzica și poezia. Medicina tratează trupul, iar muzica și poezia – sufletul.
Poeții preferați ai tânărului sunt Mihai Eminescu și Adrian Păunescu.
Își dorește mult ca, într-o bună zi, să-și adune versurile într-o carte. Recent, a făcut o piesă despre Moldova, a înregistrat-o deja, iar în primăvară are de gând s-o lanseze.
Citiți, în continuare una dintre poeziile lui Iulian Palitu:
Destinul poporului moldovenesc
Nu mai trec nepoți pe la bunici / Și nici feciorii pe la mame,
Ne-am transformat în niște oameni mici / Și-ntr-un popor de păsări migratoare.
Fugim de sărăcie și nefericire / Crezâd c-acolo e cu totul altceva,
Și traversăm a noastră viață-n ocolire / Uitând ce-nseamnă a trăi și a lupta.
Muncitori suntem, dar ce folos? / Doar Cel de Sus sudoarea noastră prețuiește,
Căci statul nostru este nemilos, / Și-un pensionar cu o pîine-n zi se mulțumește…
Nu ne-nchinăm la adevăratele icoane / Căci poporul e manipulat și chinuit,
Și tot slăviți pe cei cu mâinile murdare / Ce v-au înrobit și dușmănit.
Uitați prin Europa limba noastră / Și pe Mateevici îl uitați,
Bătrânii triști așteaptă la fereastră / Copiii lor de ani și ani plecați.
Un țăran cu mâinile bătute / Știe foarte bine prețul unui leu,
Și inimile lor de bucurie sunt umplute / Când ploaie mai trimite Dumnezeu…
Suntem urmași de daci, deci luptători / Atunci de ce trăim cu capul aplecat
Și le permitem unor trădători / Să ne-njosească traiul nostru și așa uscat?
Nu mai trec nepoți pe la bunici / Și nici feciorii pe la mame,
Ne-am transformat în niște oameni mici / Și-ntr-un popor de păsări migratoare!
One Comment
Il cunosc pe Iulian ca un sahmatist de forta, care in numarate rindiri ocupa loc de frunte in turneele raionale si nu numai. Il mai cunosc si ca chitarist si cintaret pasionat, si iata acuma mi s-a deschis si talentul sau poetic. Bravo, Iuliane! M-ai impresionat cu poezia Destinul…. Ca mama si bunica traiesc aceste sentimente de durere si deznadejde deja multi ani. Vezi cumva si redresarea starii in care se afla acuma tarisoara noastra? Lupta? Revolutia? RSTURNAREA GUVERNULUI? VINE ALTUL MAI FLAMIND CARE AR VREA SA RUPA SI EL DIN CE A MAI RAMAS. SI…? Sunteti tineri, viitorul va apartine, noi, batrinii va vom sustinecum putem, desi putem foarte putin. Succes in toate.