Care popor? De unde popor?

De la un timp, mi se creează impresia că președintele Igor Dodon are o misiune secretă, specială și nobilă. El este trimisul să întregească neamul românesc!
Nu râdeți. Am și argumente în acest sens.
Să vă spun și de ce.
De mai bine de un an, dânsul tot strecoară printre dinți că toate relele vin din România, că unioniștii sunt dușmani ai poporului, că românul este cel mai rău lucru lăsat pe pământ și tot așa mai departe. Uneori, mă tem să nu se îmbolnăvească de atâta ură cât acumulează în el. Știți cum spun bătrânii: ”să nu-i plesnească vreo vână cumva”.
Chiar dacă ratingul lui este încă mare, tot mai mare este numărul celor pentru care Igor Dodon nu este președinte. Mai mult decât atât, îl detestă.
În aceste condiții, logic, cei mulți vor face totul invers, ca să-i demonstreze lui Dodon că nu e atotputernic și că ieșirile sale antiromânești nu sunt nimic altceva decât apă de ploaie.
Așa că nu întâmplător a început această paradă a Declarațiilor de Unire, un gest, de altfel, frumos. Și va continua cu cât Igor Dodon mai tare se va înfuria și va amenința.
De fapt, el trebuie să înalțe slăvi Domnului că i s-a oferit o nouă ocazie să arate lumii că se află și el în treabă. Nu mai uimește pe nimeni cu vizitele sale dese și fără noimă la Moscova. Nu mai uimește pe nimeni cu amenințările sale, gen: ”Nu vă jucați cu focul!”. Trebuia altceva. Și acel altceva a venit – Declarația de Unire.
Chiar în acest momente, când scriam editorialul, a apărut un nou mesaj din partea șefului statului: 50 de primari au semnat declarații ”pro-stataliste și anti-unire”.
Se mișcă repede și Igor Dodon și ortacii lui socialiști! Bravo lor.
Am studiat cu atenție lista expusă de Igor Dodon. Mă interesează, în primul rând, regiunea noastră.
Ei bine, de la Nisporeni nu a venit nicio declarație care să-i ungă sufletul președintelui. De la Ungheni am dat doar de una singură. De unde credeți?
Din Agronomovca, un sat populat preponderent de ucraineni, satul de baștină al deputatului socialist cu pașaport românesc Ghenadii Mitriuc.
Două declarații de acest gen sunt din raionul Călărași. Prima e din Sadova, satul de baștină al președintelui Dodon. Dar, spre ghinionul lui, oricât s-au străduit acoliții săi de aici, nu au reușit să-i îndoaie pe toți consilierii locali. Ci doar pe 8 din 13. Chiar dacă Igor Dodon a declarat că se mândrește, în acest caz, cu consătenii săi, eu sunt sigură că îl zgârâie la suflet faptul că nu toți au putut fi ”convinși”.
Al doilea sat din raionul Călărași e… Hârjauca. Și acesta e populat preponderent de ucraineni.
Să vedem ce va urma. E tot mai vesel.
Mă întristează, însă, că tot acest circ le sustrage atenția oamenilor de la problemele principale, chiar vitale pentru Republica Moldova, cum ar fi, spre exemplu, furtul miliardului. Procuratura tace, Șor se plimbă nestingherit prin lume, Plahotniuc râde pe sub mustăți…
Iar poporul… Care popor? De unde popor? Ce-i cu acest popor?