Din pietricelele albe și negre o alegem pe cea colorată

Se fac multe analize despre cum, cât și de ce trebuie să lucrăm. Nu trebuie să aștepți laude pentru munca ce o depui. Ceea ce faci, trebuie să o faci bine. În caz contrar, vei avea frustrări care îți vor îngreuna viața.
Unii, uneori, dau impresia că sunt foarte ocupați. Refuză să participle la lucru în echipă. Nu încearcă niciodată să-și extindă orizontul.
Cultura ne ridică, iar după cum spune vorba binecunoscută “informația înseamnă putere”. Câteodată, ne simțim depășiți de cele ce se întâmplă. Jucăm zaruri cu Dumnezeu.
Nu mai credem în intuiție. Așteptăm să ni se dea ceva înapoi, să ni se recunoască efortul, să ni se descopere geniul.
Am citit undeva că oamenii sunt triști, deoarece sunt prizonieri în povestea lor personală. Majoritatea suntem egoiști. Am fost învățați că e mai bine să nu ,,te bagi”.  Numai noi, moldovenii,  am putut să inventăm o zicală de care ar trebui să ne fie ruşine: „Capul plecat sabia nu-l taie”.
Ne pândim unii pe alţii în speranţa că „va face o greşeală“, după care urmează reclamaţia, condamnarea şi  executarea celui „vinovat“. Orice urmă de caracter este amputată cu grijă, la fiecare copil, încă din primii ani de viaţă.
Nu înțeleg un lucru. Când pleacă de acasă, fiecare copil primeşte sfatul de „a fi cuminte“. Pedepsim întotdeauna pe cei care îndrăznesc, care sînt dispuşi să gîndească şi să se manifeste altfel.
,,A fost odată într-un mic cătun, un om care datora o sumă mare de bani unui cămătar bătrân. Datornicul avea o fată foarte frumoasă, care i-a căzut cu tronc cămătarului. Acesta a propus un târg: va anula datoria în schimbul fetei.
Fata şi tatăl ei erau îngroziţi de aşa o propunere. Cămătarul le-a spus atunci că un mic joc al sorţii va rezolva propunerea lui: el va pune într-o pungă goală două pietricele, una albă şi alta neagră, iar fata va scoate una din ele, fără să se uite.
Dacă va scoate pietricica neagră, va trebui să-i fie soţie, iar datoria tatălui va fi ştearsă. Dacă va scoate pietricica albă, fata nu se va mărita cu cămătarul, iar datoria tatălui va fi ştearsă. Dacă ea refuză să scoată una din  pietricele, tătăl ei va fi trimis la închisoare pentru neplata datoriei.
Deci, cămătarul a luat două pietricele din prundișul drumului, dar, viclean cum era, le-a luat pe ambele negre. Fata, cu o privire ageră, a observat ce a facut cămătarul, dar nu a spus nimic. Iată că omul i-a spus fetei să scoată una din pietre din pungă.
Imaginaţi-vă pentru o clipă, voi ce aţi fi făcut..?! Ce i-ați fi spus fetei să facă?
Dacă analizăm situaţia, sunt trei posibilitaţi: 1. fata refuză să scoată pietricica din pung; 2. scoate ambele pietre, dovedind înşelătoria pusă la cale de cămătar; 3. scoate una din cele două pietre negre şi se sacrifică măritându-se cu cămătarul, salvându-şi astfel tatăl de la închisoare. Reflectaţi la această situaţie. Povestea vrea să arate diferenţa dintre gândirea logică şi aşa-numita gândire liberă.
Dilema fetei nu poate fi rezolvată într-un mod echitabil prin logica tradiţională! Gândiţi-vă la consecinţele celor trei opţiuni. Ce se putea face?
Tânăra a găsit totuşi o soluţie ingenioasă: ea scos o pietricică din pungă şi s-a prefăcut că a scăpat-o jos, amestecandu-se cu celelalte pietricele din prundişul drumului.
,,Ah! Sunt aşa de neîndemanatică! Dar nu contează, dacă scot cealaltă pietricică din pungă, vom şti care piatră am scos-o la început”, a spus.
,,Deoarece a doua piatră este neagră, e logic că prima trebuie să fi fost albă!”, a zis cineva. Vicleanul cămătar a înghiţit în sec şi a trebuit să accepte rezultatul jocului. A căzut pradă propriei lui înşelătorii.
Fata a schimbat o situaţie aparent imposibilă într-un final foarte avantajos.
Deci, soluţii există întotdeauna, dacă  examinăm problema din diferite puncte de vedere. Trebuie doar să avem gânduri pozitive şi să luăm decizii înţelepte.
Alegeți pietricelele colorate!”.
Morala: Ia în considerare cât de greu este să te schimbi pe tine și vei înțelege ce șanse mici ai ca să-i schimbi pe ceilalți. Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu contează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat.