Nu-i învinuiesc pe oameni. Mă îngrozesc unde am ajuns

Șor, cel despre care raportul Kroll spune că este implicat până la gât în furtul miliardului, pășește falnic prin Moldova.
Doamne, cum este întâmpinat de poporul sărăcit. Mai ceva ca Iisus Hristos pe vremuri în Ierusalim.  Sute  și sute vin să i se închine pentru un pahar cu ceai sau o pâine.
În ce hal am ajuns, dacă lumea a pierdut orice simț de autoapărare? Cum să alergi să iei ceaiul lui Șor, știind că ți-a băgat mâna în buzunar și o va mai face? Iată că aleargă!
Nu-i învinuiesc pe oameni. Mă îngrozesc doar unde am ajuns.
Răsfoiam colecțiile vechi ale ”Expresului”. An de an, am scris despre  sărăcie, despre  promisiunile politicienilor și iar despre sărăcie, corupție, interese, posturi ocupate de oameni întâmplători și așa mai departe.
Nimic, dar absolut nimic nu s-a schimbat în ultimii zece ani. Doar că, poate, vorba lui Eminescu, ”alte măști, aceleași fețe”.
Poporul este sărăcit la maximum. Asta, se pare, s-a dorit cel mai mult. Și, după ce i-ai pus pe oameni la pământ, le arunci câte un os. Flămând cum e, sigur că omul se va repezi să-l ia, fără să-i mai pese de nimic.
Mai țineți minte ce spunea Ion Creangă? ”Goliciunea înconjoară, dar foamea dă pe de-a dreptul”.
Așa că nu cred că e cazul să-i criticăm prea tare pe acești oameni năpăstuiți, sleiți de puteri și fără nici o speranță că, într-o bună zi, lucrurile ar putea să se schimbe în bine și pentru ei.
Să vedeți ce urmează! Pășim degrabă într-un an electoral și țineți-vă, oameni buni!
Populismul va fi cuvântul-cheie. ”Primele rândunele” deja au apărut. Dacă a ajuns și ministra Monica Babuc, pe care eu personal o consideram mai cu picioarele pe pământ și mai cultă, să iasă și să ne vorbească despre revizuirea deciziilor privind închiderea unor școli, atunci e grav de tot. Nu ne-a spus, însă, doamna cum urmează să le redeschidă? Și de unde va lua bani pentru a le întreține?
Nu contează. Și nici nu le va redeschide. În schimb, să facă valuri în lighean va face.
Da oare nu vrea doamna ministră să facă o revizuire a tot ce s-a întâmplat în cultură în ultimii ani? Poate își dă seama că oamenii care lucrează în acest domeniu mor de foame. Și casele de cultură, în multe sate, sunt fără căldură, nereparate de ani de zile.
Timpurile oricum se vor schimba, și guvernele, și partidele de guvernare. Încă nimeni nu a fost veșnic. Toți au plecat.
Oare cum se va simți doamna ministră Babuc atunci când nu va mai fi ce este acum și va trebui să-și revizuiască propria viață și activitate? Va fi fericită? Va dormi bine noaptea? Nu va avea nici un fel de remușcări?
Sau va spune, așa cum l-am auzit vorbind senin, zilele acestea,  pe un fost mare activist de partid și kagebist, care mult rău a mai făcut: ”Așa au fost vremurile”.
Vremurile sunt așa cum sunt. Noi însă ar trebui să fim altfel. Un pic de demnitate nu ar strica nimănui. Și nici mai mult bun-simț. Și să nu creadă cineva că poți prosti poporul la nesfârșit.