Și pozele se îngălbenesc de vreme, darmite omul

Știi, scumpul meu cititor, cum a apărut civilizația? Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizației.
De atunci s-au schimbat multe. Unii înjură, alții strâng pietre.
În majoritatea cazurilor ne subestimăm valoarea comparându-ne cu alții. Alergăm atât de repede prin viață, că uităm nu numai pe unde am fost, ci și unde ne îndreptăm. Lăsăm totul pe seama lui ,,după”. Dar după vine din nou noaptea.
Cafeaua se răcește. Copii cresc. Noi îmbătrânim. Promisiunile se uită. Lucrurile se schimbă. Dorința nu mai există. Viața trece. Și nu mai există un ,,după”.
Încercând să mergem înainte, privim inevitabil înapoi. Motive sunt multe. Prezentul nu ne prea place. Viitorul e departe, cețos și necunoscut. Mâine, azi va fi trecut. Viața e ironică. Toate lecțiile le învățăm plângând.
Poate, câteodată, ar fi mai bine să punem propria persoană pe primul loc. Pentru aceasta trebuie răbdare. Răbdare și speranță că timpul le va pune pe toate la loc. Timpul neapărat își va face treaba și va găsi soluții în locul tău.
Să te lași dus de val. Să nu-ți mai planifici dinainte cu ce te vei îmbrăca mâine dimineața. Ori ce mâncare să pregătești seara.
De fapt, ar fi de dorit să ne trăim viața spontan, fără planuri grandioase. Să nu căutăm explicații pentru orice, ci să ne bucurăm de fiecare zi, fie ploioasă, fie însorită.
Nu e suficient să alegi un drum drept. Trebuie să te miști destul de repede să nu te calce alții în picioare. Și să dai din coate.
Am citit undeva că noi suntem suma oamenilor pe care i-am iubit și ne-au iubit. Suma tuturor ce ne-au dăruit câte ceva când au venit și au furat câte ceva din noi când au plecat. La fel și noi am dăruit la rândul nostru, la fel am luat înapoi bucățelele dăruite. Așa aduni și scazi mereu.
Viața e compusă din momente. Adună-le în suflet și memorie ca pozele dintr-un album. Să ai ce răsfoi atunci când vei fi cuprins de ecoul propriilor gânduri.
”Un bărbat, călătorind cu un balon cu aer, și-a dat seama, la un moment dat, că s-a rătăcit. Reducând altitudinea, a zărit jos pe un drum un bărbat. A coborât mai aproapea, încât să poată fi auzit, și i-a strigat: ”Fiți amabil, am nevoie de puțin ajutor, aveam întâlnire cu un prieten acum o oră, dar m-am rătăcit și habar n-am unde mă aflu”.
Bărbatul de jos, după câteva secunde, i-a răspuns: ”Plutești într-un balon cu aer cald, la aproximativ șase metri deasupra pământului, ești poziționat între 40 și 41 de grade latitudine nordică, și între 59 și 60 de grade longitudine vestică”.
”Cu siguranță ești inginer”, i-a spuns bărbatul din balon. ”Așa este”, a confirmat cel de jos, întrebându-l de unde știe?
”Ei bine, spuse bărbatul de sus, tot ce mi-ai zis e corect din punct de vedere tehnic, dar eu nu știu cum să folosesc informațiile furnizate de tine. Sincer, nu mi-ai fost de prea mult ajutor, iar dacă ai făcut ceva, a fost doar să mă ții pe loc, iar eu și așa sunt în întârziere”.
Atunci, în replică, bărbatul de jos i-a strigat: ”Cu siguranță, ocupi o funcție managerială”. ”Ai dreptate. Dar cum ți-ai dat seama?”, a auzit de sus.
”Ei bine, continuă cel de jos, habar nu ai unde te afli și nici încotro te îndrepți. Te-ai ridicat cu ajutorul unei mari cantități de aer cald. Ai facut o promisiune pe care habar n-ai cum s-o îndeplinești și acum aștepți ca oamenii de sub tine să-ți rezolve problemele. De fapt, ești exact în aceeași poziție de dinainte de întâlnirea noastră, dar ai reușit cumva să faci din lucrul acesta să pară că e vina mea”.
Vorba chinezului: ”Nu există nicăieri un lider perfect, nici în trecut şi nici în prezent, în China sau în altă parte. Iar dacă există unul, atunci doar se preface, ca un porc care îşi bagă un arpagic în nas în efortul de a părea un elefant”.
Morala: Diferenta dintre ceea ce facem si ceea ce am fi capabili sa facem, ar fi suficienta ca sa putem sa rezolvam problemele lumii. Să fii prost, egoist și să ai o sănătate bună sunt trei cerințe pentru a fi fericit, deși dacă prostia lipsește celelalte nu mai contează.