Nu e niciodată târziu să începi să fii ceea ce vrei tu

Foarte puțini oameni au un caracter stabil. Se zice că cel cu caracterul puternic este stăpânul pasiunilor sale. Omul slab este jucăria lor. Spartanii spuneau că, dacă îți faci datoria cum trebuie și zeii te ajută.
Nimic nu se întâmplă după placul nostru. Talentul, genialitatea și educația nu prea au multe șanse. Nimic nu este mai banal decât oamenii care au talent, dar sunt lipsiți de succes. Educația nu are nici ea multe șanse. Amintiți-vă câți oameni educați au luat-o pe drumuri greșite.  Matematicianul Von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică, în creierul nostru ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 km.
Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru.
Omenirea are acumulat un uriaș potențial negativ. Și, în fiecare zi, mai adăugăm câte ceva în acest coș imens de gunoi.
Există multe familii ale căror copii par a fi bine educaţi atâta vreme cât sunt supravegheaţi. Dar când pleacă din casa părinţilor şi încep să acţioneze pe cont propriu, ei se lasă uşor influenţaţi. Caracterul lui Napoleon Bonaparte a fost într-o mare măsură influenţat de educaţia pe care a primit-o în copilărie. Educatori lipsiţi de înţelepciune i-au inspirat dorinţa de a cuceri, confecţionându-i armate în miniatură şi aşezându-l în fruntea lor drept comandant.
Aceea a fost perioada în care s-au pus temeliile carierei sale sângeroase şi pline de războaie.
Cât de diferită ar fi fost istoria vieţii sale, dacă acelaşi efort şi aceeaşi grijă ar fi fost investite cu scopul de a face din el un om bun.
Așa că, dragii mei, mai bine creșteți un copil bun la suflet și afectuos, căci ignoranți și leneși avem destui. Niciodată nu e târziu să o luăm de la început.
”În prima zi de facultate, profesorul ni s-a prezentat și ne-a dat drept sarcină  să facem cunoștință cu cineva necunoscut. M-am ridicat să mă uit în jur și atunci o mână  fragilă îmi atinse umărul. Când m-am întors, am văzut o bătrânică măruntă, cu chipul brăzdat de riduri, care mă privea cu un zâmbet ce îi lumina întreaga ființă. Spuse: ”Buna, frumosule. Mă numesc Rose. Am 86 de ani. Pot să te îmbrățișez?”.
Am izbucnit în râs și, după acceptul meu, mă strânse în brațe cu putere. ”Ce cauți la universitate la vârsta asta fragedă și inocentă?” am întrebat. ”Vreau să găsesc un bărbat bogat, să mă căsătoresc, să mă stabilesc la casa mea, să fac copii”, răspunse ea zâmbind.
”Hai să lăsăm gluma”, am reluat.
Eram foarte curios să aflu ce o motivase să abordeze acest gen de provocare la vârsta ei.
”Dintotdeauna mi-am dorit să merg la universitate și acum mi se îndeplinește visul”, îmi spuse.  După curs, ne-am dus la bufetul studențesc și am băut un ceai. Ne-am împrietenit. Timp de trei luni, zilnic, după ore, plecam împreună și stăteam de vorbă. Eram de-a dreptul fascinat să îi ascult acestei „mașini a timpului ” confesiunile atât de bogate în înțelepciune și experiență.
De-a lungul anului, Rose a devenit „mascota” campusului și se împrietenea cu ușurință cu toată lumea. La sfârșitul semestrului, am invitat-o să țină un discurs la banchetul fotbaliștilor.
Când a început discursul ei pregătit de acasa, scăpă trei dintre cele cinci cartonașe pe care își notase ce voia să spună. Deranjată, se aplecă spre microfon și spuse simplu: ”Îmi pare rau că sunt atât de neîndemânatică. N-am să reușesc să mai pun în ordine cartonașele astea, așa că am să vă spun ceea ce știu. Nu încetăm să ne jucăm pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că încetăm să ne jucăm. Există numai patru secrete pentru a te menține tânăr, a fi fericit și a deveni un om de succes.
Trebuie să râzi și să guști umorul fiecărei zile. Trebuie să ai un vis. Atunci când rămâi fără vise, mori. E o mare diferență  între a îmbătrâni și a evolua. Dacă ai 19 ani și stai în pat inert timp de un an, fără să faci nimic, vei împlini 20 de ani. Dăcă am 87 de ani și zac în pat timp de un an fără să fac nimic, voi împlini 88. Toată lumea îmbătrânește. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e să evoluezi. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja bătrâni, nu regretă ceea ce au făcut, ci mai degrabă ceea ce nu au făcut. Numai cei care au regrete se tem de moarte”.
Rose și-a luat diploma pe care o dorise atâția ani. La o săptămână după absolvire, s-a stins în somn. Peste 2000 de studenți au fost alături de cea care le-a demonstrat că nu e niciodată prea târziu să fii ceea ce vrei să fii.
Morala: Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei ce se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Nu există nici un motiv pentru care să nu-ți trăiești viața. Timpul este limitat, așa că nu îl pierde trăind viața altcuiva.