Toamna se numără bobocii. Mai ales, în sistemul educațional

De zeci de ani, la final de august, sunt organizate tradiționalele conferințe pedagogice.  De-a lungul anilor, au fost numite diferit, dar esența a rămas aceeași: se fac totalurile anului de studii ce s-a dus și se trasează noi obiective.
În ajun de acest eveniment important, am discutat cu Iulia Pancu, șefa Direcției Educație Ungheni. Timp de două ore, dânsa ne-a răspuns la întrebări, vorbind atât despre probleme, cât și despre realizări. Subiectele au fost multe și variate, de la numărul de elevi până la telefoanele mobile în școală, de la excelența în educație pînă la uniformele școlare.
În rândurile ce urmează vă propunem unele crâmpeie din acea discuție.

Școala înseamnă copii. Să vorbim despre aceștia.
În ultimii ani, se observă o tendință negativă în ceea ce privește numărul de elevi. În anul 2016, acesta a scăzut în raionul Ungheni cu 1%, în 2017 – deja cu 1,7%.  Foarte mulți copii pleacă în afara țării. Părinții îi iau în Germania, Italia, Marea Britanie…  Sunt elevi care au învățat aici și cinci, și șase sau șapte ani. Nu e simplu pentru ei. Dar mă gândesc că părinții au grijă, le creează acolo condițiile și confortul necesar.
A fost un val când au plecat părinții. Acum a venit un nou val: când își iau copiii cu ei. Sigur că acest lucru ne îngrijorează. Or, școala există doar dacă există copii.
Șoala nu există pentru profesori, pentru director, pentru primar. Școala e pentru copii.
Notă: La ora actuală, în grădinițele din raion sunt înregistrați 5296 de copii, în învățământul primar – 4927, în cel gimnazial – 5931, iar în învățământul liceal – 1089.
Scade numărul copiilor, scade și numărul instituțiilor de învățământ?
În acest an, au fost reorganizate doar două instituții: școlile primare-grădinițe din Rezina și Grozasca au fost transformate în grădinițe, iar elevii din clasele primare, alături de colegii lor mai mari, vor merge la studii în gimnaziile din Mănoilești și, respectiv, Florițoaia Nouă.
Celelalte școli mici, deocamdată, rămân să funcționeze. E posibil să devină, mai târziu, filiale ale unor școli mai mari. În lume funcționează acest sistem. Dar această variantă, deocamdată, e la nivel de discuții.
Ce facem cu liceele?
A scăzut numărul doritorilor de a studia în licee. Mulți absolvenți ai gimnaziilor preferă colegiile, unde poți obține diploma de bacalaureat, dar și, concomitent, o profesie.
În acest an, cu titlul de excepție, la Gimnaziul ”Elada” din Măcărești va fi deschisă o clasă de a X-a. După mine, acolo nu trebuia închis liceul. Trebuia de lucrat la momentul potrivit, căci e vorba de o instituție cu peste 400 de elevi. În plus, alături e gimnaziul din Frăsinești, de unde copiii pot veni la liceul ”Elada”. Tot aici pot veni și absolvenții gimnaziului din Costuleni.
Rămâne să lucrăm în ceea ce privește și asigurarea cu cadre.
Se știe că foarte important în viața unui copil e grădinița.
Da. E deja o axiomă: formarea copilului începe din treapta preșcolară. Fiind la grădiniță, copilul socializează, comunică, poate altfel să se orienteze.
În anul curent, mult mai mulți copii care vor merge în clasa I au frecventat grădinița. Numărul acestora a crescut cu 6%, ceea ce bucură.
Absenteismul…
Este un indicator foarte important. În anul precedent de studii, în treapta liceală au fost înregistrate 56701 absențe, dintre care 16294 – nemotivate. În gimnazii numărul absențelor a fost de 250425, dintre care 70744 nemotivate. E un pic mai bună situația în clasele primare, unde a fost înregistrat un număr de absențe de 62336, dintre care 10471 nemotivate. Trebuie de spus că, totuși, în comparație cu media pe țară, la noi situația la acest compartiment e mai bună. E mai bună și decât în anul precedent. Dar mai este mult de lucrat. Absența trebuie să fie penalizată. Dacă încurajăm absenteismul din școală, copilul va fi, ulterior, și la lucru la fel: iresponsabil.
Totodată, dacă părintele va ști că, atunci când copilul a lipsit, el are de plătit pentru aceasta, situația se va schimba. Există o asemenea practică în multe țări.
Să trecem la situația școlară, unul dintre principalele indicatoare în orice școală.
Vreau să vă spun din start că am acordat o atenție sporită acestui compartiment, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Indicatorii au crescut la toate treptele școlare. Consider că e bine. Se constată o atitudine serioasă din partea tuturor. Reușita școlară e de 99,46%, iar nota medie – 7,8.
Bucură faptul că toate liceele din raion au înregistrat o creştere semnificativă a ratei de promovare şi a notei medii, iar Liceul ”Vasile Alecsandri” s-a plasat, în acest an, pe locul 18 din 296 licee din ţară.
Avem rezultate frumaose și la olimpiadele școlare. Acum doi ani, elevii din raionul Ungheni obținuseră 19 locuri premiante la olimpiadele naționale. În următorul an, 2016, erau deja 23, iar în 2017 sunt 24. În clasamentul general, raionul Ungheni se situează, la acest compartiment, pe locul trei în republică, după Chișinău și Bălți.
Aici e vorba și de munca și responsabilitatea elevului, dar și a celui care stă în fața lui, profesorul. Contează și asigurarea școlilor cu utilajele și echipamentul necesar. La Ungehni s-a acordat o atenție sporită acestui aspect. Un singur exemplu: în medie, la un calculator, în școlile din raion lucrează 12,8 elevi, în republică – 19.
Cele 49 instituţii şcolare dispun de 48 de table interactive. Totodată, 8 instituţii au fost dotate cu truse pentru elevi şi profesori la fizică, chimie şi biologie.
Cum stăm cu cadrele?
E fluctuație mare. Tinerii vin și lucrează doi-trei ani, apoi pleacă. De fiecare dată, trebuie s-o iei de la capăt, căci un profesionist nu se formează într-un an sau doi. Sunt foarte multe cadre de vârstă pensionară – circa 35%. La unele discipline mai mult de jumătate din pedagogi sunt pensionari. În școli lucrează până și profesori care au trecut de vârsta de 70 de ani. Sunt buni, cu o experiență mare, dar învățământul are nevoie de un suflu nou.
Din oferta făcută de Direcția Educație Ungheni în anul curent, de 149 de cadre didactice, au venit, deocamdată, doar… 10. Au plecat, însă, 53.
Sper să nu avem situații în care să nu aibă cine să le predea elevilor. Recunosc că unii pedagogi predau câte două-trei discipline. Dar nu ai cum altfel. Vă dau un exemlu: în Gimnaziul ”Ion Vatamanu” din Pîrlița, o instituie destul de mare, există doar cinci ore de chimie. Dar norma didactică e de 18 ore. Ce să faci? Îi mai dai acelui profesor orele de biologie, alte discipline înrudite.
De ce nu vor să vină tinerii în școală?
E foarte mare responsabilitatea. Aici nu poți să-ți permiți să mergi la piață când vrei sau să stai acasă că tușeșete copilul. Aici trebuie să vii să muncești, să muncești foarte mult. În plus, în școală, uneori, trebuie să fii nu doar pedagog, trebuie să înlocuiești și mamă, și tată.
Ce-i de făcut?
Trebuie să pregătim cadrele noastre. De ce ne detestăm munca și nu o promovăm în rândurile absolvenților? Un indicator important ar trebui să devină și numărul de discipoli pe care îi are fiecare cadru didactic, câți i-au urmat calea?
Totodată, absolvenții de universități trebuie obligați să lucreze în școli, căci statul a cheltuit cu ei.
Se zice că elevii sunt supraîncărcați, că trebuie să-și facă temele de acasă până la ora două de noapte.
Nu-i chiar așa. Dacă ești hărnicuț în timpul orelor, le reușești pe toate. Da, sunt copii care merg la meditații, care sunt impicați în diverse activități extracurriculare, dar sunt unități. Marea majoritate nu este foarte ocupată.
Dar manualele? Greutatea ghiozdanului?
Ghozdanele sunt grele atunci când copilul pune tot ce vrei în el. Am depistat și mere, și cărți de tot felul, pe care elevul le ia pentru a se lăuda colegilor. Problema e, mai ales, în clasele primare, de aceea am solicitat învățătorilor să mai verifice uneori ce au copiii în ghiozdane, ca să-i ordonăm. La cei din clasele mari e altă problemă: ei nu-și iau nici măcar strictul necesar.
Un atribut indispensabil în școli a devenit telefonule mobil.
E o problemă mare. Dar nu școala le cumpără telefoane elevilor. Vom solicita părinților să nu le dea copiilor la școală telefoane. Aici ei sunt în siguranță. În plus, fiecare școală are telefon fix. De ce trebuie să-l deranjezi pe copil cât se află la școală? Sunt unii părinți care le sună și în timpul orelor. E o lipsă de respect față de școală, față de pedagog.
Mi-aș dori un regulament de penalizare pentru folosirea telefoanelor în timpul orelor. Cum altfel?
Ce vă propuneți pentru noul an de studii?
Ne-am propus două direcții: asigurarea accesului tuturor copiilor la educație, indiferent de unde vine, care e starea lui de sănătate etc. și asigurarea calității procesului de educație.
Când rezultatele sunt frumoase, se bucură părintele, ne bucurăm și noi, căci e munca noastră.
Greșelile părinților 
Părinții le cumpără odraslelor lor obiecte exagerat de scumpe. De aceea au și ajuns copiii să se prezinte ca valoare unii în fața altora prin obiectele pe care le au și nu prin cunoștințe, prin intelect, prin felul lor de a fi.
Sau în școală: ce înseamnă să nu faci curat în mediul în care stai? Iar copiii mai că nu s-ar ridica să șteargă tabla. Părinții tot găsesc motive să-i scutească de aceste obligațiuni: că-s bolnavi, că nu știu ce…  De aici și pornesc celelalte.
Unii părinți nu vor să audă nici de uniforme școlare. În consecință, avem pe alocuri, în școli, adevărate prezentări de modă. Mi-i rușine uneori de ceea ce văd. Cum poate o elevă să vină la școală cu o geantă de 2000 de lei. De ce?
Sau scutirile de la educația fizică. De ce? Mulți arată cu degetul la corupție. Dar nu începe oare fiecare de la el, de la copilul lui? În plus, pierdem un pilon important: sănătatea copilului și-l încurajăm să fie leneș.
În concluzie: noi avem părinți care nu ne ajută, dar ne încurcă. Școala e instituție de stat și toată lumea trebuie să se conformeze.