Festivaluri. A mai rămas vreun copac neluat în seamă?

Cineva ar putea să-mi reproșeze: ”Țara arde, da baba se piaptănă”. Și, totuși, despre festivaluri aș vrea să vorbesc, căci și ele fac parte din viața noastră.
Este adevărat, cam multe au apărut în ultimii ani și o parte dintre ele – doar de dragul festivalului și al moftului cuiva.
Facem ce facem și hai din nou la festival. Festivalul gutuiului, festivalul mărului, festivalul prunei, festivalul cireșului… A mai rămas vreun copac fără festival?
Da! Castanul. Hai să organizăm la Ungheni un festival al castanilor! Nu, nu e o glumă, există o asemenea idee, există o asemenea propunere.
La prima vedere, s-ar părea că e o idee bună, mai ales că una dintre cărțile de vizită a municipiului Ungheni e tocmai aleea cu castani. Celebra alee cu castani, despre care s-au scris poezii, despre care se cântă și cu care se laudă mulți ungheneni.
Este absolut spectaculoasă primăvara, atunci când înflorește. Nu întâmplător, în acea perioadă, este organizat, de ani buni, Festivalul de muzică ”Înflorit-au castanii”.
Este adevărat, nu prea se vorbește despre acest eveniment și, oarecum, este lăsat în umbră. E un festival modest, organizat cu forțe modeste și departe de ochii lumii. Păcat.
Dacă s-ar implica și autoritățile, și societatea civilă, ar putea deveni un festival important, de muzică clasică, de exemplu. Avem instituții de învățământ artistic, avem copii talentați și profesori pe măsură. De ce să nu-i aducem în scenă, să-i vadă o lume întreagă. În plus, am mai educa cetățeanul, căci acum, foarte mulți, atunci când aud de Bah sau Mozzart, mai că nu ar lua-o razna.
Este nevoie de un suflu proaspăt, de idei noi, de implicare și, bineînțeles, de… bani. Pentru un festival cu tradiții, cred eu, bani s-ar putea găsi. Eventual, niște sponsori. Cu forțele proprii și din entuziasm nu prea poți să reușești multe.
Cu ideile stăm mai prost uneori. Idei noi, originale! Sigur, nu e simplu, dar la ce bun mai avem atunci specialiști pentru tineret, specialiști în cultură, regie și actorie?
În loc să încercăm să transformăm festivalul ”Înflorit-au castanii” în unul impresionant, despre care să vorbească o lume întreagă, iată că se discută de un alt festival, un festival, așa cum deja am spus, al castanilor. Cică, toamna.
Oameni buni, oare nu știți cum arată castanii noștri toamna? Jalnic, trebuie să recunoaștem.
Și cam ce ar presupune un atare festival? Iar expoziții ale meșterilor populari, o parte dintre care mai au mult până a fi meșteri populari veritabili? Iar cântece sau dansuri? Iar parade ale portului popular? Iar ansambluri folclorici și femei în opincuțe și catrințe?
Nu am nimic împotriva lor, dar ți se întoarce, după cum se știe, până și de prea multă miere.
În concluzie: sau facem ceva deosebit, în premieră, sau renunțăm la idee. Prea de tot s-au înmulțit aceste festivaluri, care nu mai dau nimic și de care oamenii s-au cam plictisit.