Amicul lui Filat nu-i mai este amic

Știți ce înseamnă pupincurist? Simplu. E un cuvânt format din alte trei cuvinte: pup-in-cur plus sufixul -ist. După caz, mai poate exista și terminația -ă.
Dicționarul explicativ al limbii române ne dă următoarea definiție: ”Pupincurist, -ă, adj. (vulg.) lingușitor, servil, slugarnic”.
Parcă e mai familiar cuvântul lingușitor sau slugarnic. Și, totuși, atunci când vine vorba de anumite persoane, cel mai bine li se potrivește anume ”pupincurist”.
Cunosc un personaj de prin părțile noastre, mare frontist, vorba lui Voronin, pe vremuri. Cum îi mai fluturau poalele pe la mitinguri și demonstrații. Da ce mai reacții avea când cineva îndrăznea să-i critice idolul, pe Iurie Roșca. Îi sărea scuipatul în toate părțile.
Imediat ce Roșca a plecat la groapa de gunoi a politicii moldovenești, hop, o vedem în altă luntre. Și cum îi mai ducea oala noului ei șef, de mai mare dragul, nu alta.
Dar timpurile vin și pleacă. Pleacă unii, vin alții, iar personajul nostru tot pe baricade rămâne. Deja le cântă osanale  noilor șefi și continuă să arunce cu noroi în cei care au o altă părere.
Ce nu faci pentru idolul tău?
Ei și ce dacă se mai schimbă? Idolii. Pupincurismul, însă, rămâne!
Îmi amintesc și de un alt ins din aceeași categorie. Cu ani în urmă, pe când venea Vladimir Voronin, în calitatea sa de șef al statului, în teritoriu, era în primele rânduri, iar ochii i se scurgeau după dânsul. Nu scăpa nici o ocazie să ia cuvântul, să menționeze cât de bun conducător este acesta, să mai adreseze câte o întrebare nevinovată, uitându-se în jur cu o privire de învingător.
Peste câțiva ani, îl întâlnesc în piață. Și când a început să se laude cu prietenul lui, Vlad Filat:  cum s-au cuprins în văzul lumii, cum Filat i-a zâmbit, ce i-a promis să-i facă, să-i aducă.
Mi s-a făcut greață. I-am zâmbit însă și i-am spus că mă grăbesc.
Ce credeți? A luat-o din urma mea tot continuând să se laude cu amicul său Filat.
Recent, am mers la o ședință ”de oameni mari”. Ce să vezi? Amicul lui Filat deja nu-i mai este amic. Au apărut alți amici. Doamne, ce osanale îi mai cânta unui ministru venit în teritoriu. Și tot accentua: ”Să nu credeți că mă lingușesc. Pur și simplu, spun adevărul” .
Acum aștept cu nerăbdare să vină alții la putere. Nu contează cine. Contează ce vor face cei și cele cărora le tot flutură poalele alergând după idoli și amici.
De fapt, este clar ce vor face. Oala din mâini nu o vor ceda nici în ruptul capului. Vor alerga și din urma acestora cântându-le osanale.
Ce să-i faci? Asta le este menirea pe această bucată de pământ: pupincurismul.
Știți la ce mă gândesc? Oare ce e mai bine: să fii trădător sau pupincurist?
Nu că aș vrea să apăr trădătorii, dar uneori aceștia sunt puși în situația să trădeze. În ceea ce privește pupincuriștii, e vocația lor! De aceea nici nu-i prea iau în seamă. Nu merită.
Trădătorii, sper, mai au și ceva remușcări. Măcar unii dintre ei.