Și, iată așa, au trecut sărbătorile de iarnă

30 decembrie 2016. La moldoveni, dragă Doamne, e post. Crăciunul abia vine. Pe 7 ianuarie. Întrebați-i pe oameni când sărbătoresc: pe 25 decembrie sau pe 7 ianuarie? Îți vor răspunde spăsiți că, bineînțeles, pe 7 ianuarie, așa cum au sărbătorit buneii și străbuneii. Ce mai, tradiția e tradiție, iar noi suntem creștini. Exact ca președintele Dodon și popa Marchel.
Până atunci, ne învață biserica noastră creștin-ortodoxă, ar fi bine să ne gândim mai mult la suflet, să ne purificăm, să întâmpinăm Nașterea Domnului cu bucurie.
Ce credeți? Intru, pe 30 decembrie, într-un magazin gen market. Lume peste lume. Să nu credeți că au venit oamenii să cumpere portocale sau ceva mărar. Coșurile erau încărcate cu toate bunătățile lumii: pastrame de tot felul, salamuri, cârnăciori și așa mai departe. Ce mai, lumea se pregătește să întâmpine noul an cu ce e mai bun. La 1 ianuarie.
Și atunci, dragii mei, ce facem cu Nașterea Domnului? Unde-s preoții noștri, unde e biserica noastră? Fiți pe pace, avem și preoți, avem și biserici multe și luxoase. Nu avem, însă, credință. Asta e tragedia noastră. Asta ar trebui să-i îngrijoreze pe preoți, și nu cine să ajungă președinte de țară sau dacă femeia trebuie ori nu trebuie să nască.
După anul nou, magazinele și piețele se umplu iar de lume peste lume. Și iar cumpără cu nemiluita cărnuri, mezeluri, pește de tot felul. Mai nou, intră în circuit ananași, kiwi și multe alte fructe exotice. Trebuie să impresionăm. Nu contează pe cine și de ce.
Banii curg gârlă din buzunarele oamenilor. Și când te gândești că aproape toți se plâng de sărăcie. Orice sondaj făcut în stradă arată unul și același lucru. Oamenii se plâng că nu au unde lucra, că salariile sunt de râsul lumii, că pensiile sunt mici și că nici de medicamente nu ajung acei bănuți. Aud aceleași văicăreli de ani și ani.
Și atunci, de unde acest avânt să cheltuim mii de lei pentru o sărbătoare, fie și Crăciunul. Dacă ar fi numai Crăciunul… Nu. Mai vine un nou an nou, Sfântul Vasile. Și iar magazinele și piețele se umplu de oameni. Și iar se cumpără cu nemiluita mezeluri, cărnuri de tot felul. Se vede că oamenii au bani.
Atunci, însă, când vine vorba de securitatea lor, nu mai au. De ce să-ți repari soba sau coșul de evacuare a fumului? De ce să-ți pui la punct sistemul de ventilare? Să vedeți ce văicăreli încep: ”Nu am bani. Statul acesta face tot numai ca să te jupoaie”.
În rezultat, avem tot mai multe cazuri tragice, de decese, din cauza focului, a fumului.
Atunci când vine vorba de sănătatea lor, iar nu-s bani. Și ajung oamenii în spitale mai mult morți decât vii. Iar doctorul, ar trebui să înțelegem odată și odată, nu e Dumnezeu. Sigur, va face tot posibilul să-l readucă la viață pe pacient, dar nu-i reușește întotdeauna. Nu are cum în cazul în care omul și-a bătut joc toată viața de el însuși, inclusiv prin bețiile și alimentele pe care le-a îngurgitat.
Oare numai sărăcia să fie de vină?
Și, iată așa, au trecut sărbătorile de iarnă. Nici la acest început de an nu am învățat nimic.