Gheorghe Mogâldea: ”E posibil și să mă întorc acasă. Niciodată nu se știe”

Gheorghe Mogîldea este un tânăr de 25 de ani din Călărași. În prezent, își face studiile la Universitatea de Științe Aplicative din Haga, Olanda. Este activ, cu aspirații mari și multe vise.
Nimic neobișnuit până aici. Doar că nu am menționat că Gheorghe a depins, dintotdeauna și în totalitate, de scaunul cu rotile. ”A fost o greșeală a medicilor, deci sunt cu paralizie cerebrală infantilă”, ne-a spus.

– Cum au reușit părinții tăi, cu 20 și ceva de ani în urmă, să te integreze în societate? Or, se știe că pe atunci nu se prea vorbea despre integrarea persoanelor cu dizabilități, despre incluziunea școlară.
Până în clasa a noua am fost beneficiar al Centrului de zi ”Dorința” din Călărași, fondat chiar de părinții mei, împreună cu un grup de părinți care nu aveau o alternativă pentru copiii lor.

– Ai plecat la studii peste hotare. De ce nu te-ai afirmat aici, la noi, în Republica Moldova?
După ce am absolvit Colegiul Pedagogic din Călărași, am vrut să rămân în Moldova și să îmi fac studiile la una din universitățile de aici, dar, din păcate, nu a fost posibil. Motivul? Atitudinea și accesul. M-a motivat să plec din țară și faptul că mi-am dorit un alt fel de viitor.

– De cît timp ești plecat?
Sunt deja șase ani, dar revin acasă în fiecare vară. Prima oară am plecat pentru un schimb de experiență, în Arkansas, SUA. Am stat într-o familie gazdă, de la care am primit tot suportul moral, ca să mă pot descurca într-o țară străină. Mi-a fost dificil, dar această experiență de viață m-a făcut mai puternic.
Apoi am studiat un an în Anglia, la Universitatea din Northampton, facultatea de psihologie. Dar studiile și viața acolo sunt foarte scumpe. De aceea m-am transferat în Olanda, unde fac Studii Europene la o facultate în limba engleză. Seamănă foarte mult cu Relații Internaționale de la noi, doar că studiile mele sunt concentrate pe politica și economia Europei și instituțiile europene, cum ar fi Parlamentul European de la Bruxelles.

– Îți este greu printre străini?
La început este greu peste tot. Cu timpul, m-am obișnuit. Am avut și sprijinul familiei mele. Mama este cu mine în Olanda și mă ajută. M-am îndrăgostit de această țară, îmi plac oamenii, felul cum totul este aranjat și gândit. Eu sunt o fire comunicabilă, de aceea mă simt bine în Olanda. În plus, nu a fost prima mea experiență de peste hotare. Am învățat limba olandeză și asta m-a ajutat foarte mult să mă integrez. Este foarte important să știi limba țării în care pleci, pentru că doar așa poți asimila cultura acelei țări și să înțelegi oamenii de acolo cum gîndesc și cum acționează.

– Acum îți faci stagiul în Parlamentul European. Cum ai ajuns acolo?
Inițial, am vrut să îmi fac stagiul într-o organizație internațională din Haga. Am aplicat la oficiul Uniunii Europene de acolo, dar…. Una din condiții era cunoașterea la perfecție a limbii olandeze. Mi s-a recomandat să aplic la Bruxelles. Procesul de selecție a fost complicat, dar, până la urmă, am fost acceptat și mă simt onorat să fiu aici.

– Și cu ce te ocupi?
Sunt stagiar la serviciul de presă român. În general, stagiarii se repartizează pe criterii de naționalitate. Sunt responsabil de scrierea și traducerea articolelor din engleză în română. În fiecare săptămînă fac un rezumat al celor mai importante subiecte din presa românească. Pe lângă asta, urmăresc comisia de Afaceri Externe a Parlamentului, o comisie foarte interesantă. Astfel am ocazia să văd pe viu ultimile evoluții din politica europeană.

– Prin ce se deosebește lumea de acolo de cea de aici, din Moldova?
În primul rând, acolo oamenii sunt mai responsabili. Am în vedere o eficiență mai ridicată a muncii și faptul că lumea depune eforturi pentru a trăi mai bine. Sunt mai activi. Legea funcționează, drepturile omului sunt respectate cu adevărat, justiția e corectă și echitabilă.

– Ce planuri ai pentru viitor? Te gândești să revii acasă?
Vreau să termin studiile și să-mi găsesc un serviciu în Olanda. Dar e posibil și să mă întorc acasă. Niciodată nu se știe.

– Ce îți dorești cel mai mult de la viață?
De obicei, nu cer mult. Sunt fericit cu ceea ce am obținut. Vreau să am o familie fericită, copii. Dacă voi fi fericit pe plan familial, voi reuși să îmi ating obiectivele de carieră. Sunt motivat să mă realizez și profesional.