Cioară, cioară de la moară…

Nu înțeleg un lucru, drag cititor, poate mă luminezi dumneata. Cum majoritatea, fiind simpli cetățeni, sînt așa oameni de treabă, măcar unge-i pe pîine  și mănîncă-i în loc de unt. Dar cum se văd mari ,,demnitari la putere” se schimbă văzînd cu ochii. Nici aluatul cu drojdie nu crește așa rapid.  Un om nu poate fi pur și simplu ,,deloc intelegent”. Cunosc mulţi oameni foarte inteligenţi care se zbat în probleme şi eşecuri. Iar alţi oameni mai puţini „inteligenţi” care se bucură de un succes, o împlinire şi o calitate a vieţii de invidiat. Asta e realitatea. Și realitatea e în felul următor pentru toți: cerul e albastru, iarba e verde. Cerului nu-i pasa că tu fiind un pui de șef, crezi că ar trebui sa fie violet, pentru că așa ți-ar conveni ție, un cer violet, sau pentru că așa crezi tu ca ar fi mai bine.
Și nici iarba nu dă doi bani pe părerea ta, că ai tu chef ca firul de iarbă să stea înclinat pe stînga, că așa e mai bine pentru toți oamenii. Îmi place un proverb vechi japonez ,, Nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”. Și știi, dragă cititor, de ce se întîmplă așa? Liderul, nou venit la putere,  îi are drept duşmani pe toţi cei care au avut succes în vechile condiţii şi drept apărători mediocri pe cei care s-ar putea descurca mulţumitor în urma schimbării.
Să facem o analiză a faunei. Lupii umblă în haite, care sînt conduse de un lider. Dacă el nu-și îndeplinește obligațiunile este forțat să plece sau omorît de ceilalți lupi. O serie de cercetări asupra comportamentului social al lupilor au scos la iveală faptul că exemplarul cu statutul social cel mai de jos, în zilele în care haita nu a vînat şi nivelul de stres al indivizilor este ridicat, exemplarul inferior pe scara ierarhică se poartă ca un fel de bufon, încercînd să detensioneze atmosfera şi să îmbuneze toţi lupii. Nu recunoașteți pe nimeni cu acest comportament?
Dumnezeu ne-a dat o țară frumoasă, dar noi ca cioroiul din poveste căutăm fericirea în altă parte.      ,,O cioară trăia în pădure și era absolut multumită de viața sa. Însă într-o zi a văzut o lebădă.
,,Această lebădă este atît de albă, s-a gîndit cioara, și eu sînt atît de neagră. Această lebădă trebuie să fie cea mai fericită pasăre din lume.” Cioara i-a comunicat lebedei ceea ce gîndea. “De fapt, i-a răspuns lebăda,, simțeam că sînt cea mai fericită pasăre din împrejurimi pînă cînd am văzut un papagal care avea două culori. Acum cred că papagalul este cea mai fericită pasăre care a fost creată”. Apoi cioara l-a abordat pe papagal. Papagalul i-a explicat: “Am trăit o viață foarte fericită  pînă cînd am văzut un păun. Eu am doar două culori, însă păunul are o multitudine de culori.”
Cioara a vizitat un păun de la grădina zoologică și a văzut că sute de oameni s-au adunat ca să îl vadă. După ce oamenii au plecat, cioara s-a apropiat de păun. “Dragă păun, a spus cioara, ești atît de frumos, în fiecare zi mii de oameni vin să te vadă. Cînd oamenii mă văd pe mine, imediat mă gonesc. Cred că ești cea mai fericită pasăre de pe planetă.” Păunul a răspuns: “Am crezut dintotdeauna că sunt cea mai frumoasă și fericită pasăre de pe planetă. Însă din cauza frumuseții mele, sînt închis în această grădină zoologică. Am cercetat cu atenție grădina zoologică și am realizat că cioara este singura pasăre care nu este închisă într-o cușcă. Așa că zilele trecute m-am gandit că dacă aș fi o cioară, aș putea să hoinăresc fericit pretutindeni.” 
Morala: ”Aceasta este și problema noastră. Ne comparăm în mod zădarnic cu alții și ne întristăm. Nu prețuim ceea avem. Întotdeauna va exista cineva care va avea mai mult sau mai puțin decît ai tu.”
Ala Mutilica