Unde mergi, Moldovă? Unde mergi, drag popor?

Am telefonat la Vălcineț, raionul Călărași. Mă interesa soarta unui fost deputat în primul Parlament, a unui votant și semnatar al Declarației de independență.
”Doamnă, are două apartamente, trei case, o vilă, mașini…”, aud de la celălalt capăt al firului. După o pauză, vine și adevărul: ”În prezent, e profesor pensionar. Dar merge la Pîrjolteni și la Peticeni, unde are ore”. A muncit, anterior, în străinătate, pentru a face un ban.
Vi-i imaginați pe actualii deputați, peste ani, în astfel de ipostaze? Luxul e ceea ce-i caracterizează. Și banul. O vînd și pe mama pentru cîteva mii de euro. Nu-i vedeți cît de țanțoși sînt și în ce condiții se lăfăiesc?
Îmi amintesc foarte bine de anii 90, de deputații din primul Parlament. Marea majoritate locuia în afara Chișinăului și, ca să ajungă la lucru, în Parlament, în fiecare zi de luni, cooperau între ei și mergeau cu o mașină. Îi costa mai ieftin. Mai mult decît atît. Fiecare își lua de acasă de ale gurii, ca să nu cheltuiască prea mult în cantine.
Locuiau, pe parcursul săptămînii, în hotelul ”Codru”, cîte doi în cameră. Doar locul de dormit le era plătit de Parlament. La sfîrșitul lunii, le venea factura pentru telefon. Își plăteau singuri convorbirile telefonice pe care le avuseseră, chiar dacă erau în interes de serviciu.
Nu primeau salariu de deputat. Aveau salariile lor de funcții, de la locul de muncă pe care l-au avut.
Dar nici unul, nici măcar o dată, nu s-a plîns, nu și-a dorit mai mult. Erau fericiți că făuresc viitorul, credeau sincer că Moldova va fi, în cîțiva ani, de nerecunoscut. Nu-și doreau funcții, nu-și doreau fotolii moi, dovadă fiind și soarta pe care au avut-o mai departe (vedeți pag. 2). Nici prin cap nu le trecuseră că ar putea să-și creeze anumite privilegii. Nu.
”CV-ul marii majorități a deputaților din primul Parlament trebuie început cu un singur cuvînt: naiv”, asta mi-a mai spus interlocutorul meu de la Vălcineț, oftînd cu tristețe.
Ei își spuneau romantici.
Îmi amintesc de o istorioară pe care o povesteau acei deputați. Cică, aproape de final, după patru ani de activitate, cineva dintre ei propuseseră: ”Haideți să adoptăm o decizie, ca să ne dea cîte un premiu, să ne cumpărăm măcar cîte un costum mai bunișor”. Nu au adoptat nici acea decizie.
Au venit apoi nori negri peste Moldova. Deputați  cumpărați, deputați trădători, deputați corupți, deputați mincinoși, deputați avari, deputați șantajabili – acestea-s parlamentele de ultimele legislaturi. Sigur, există și excepții fericite, dar mult prea puține. Toți aleargă după funcții. Sînt înnebuniți după funcții. Nu mai au nimic sfînt.
De ce? Cînd și cum de au reușit oamenii noștri să se schimbe într-un asemenea hal, să capete chipuri de monștri? Și de ce?
Unde mergi, Moldovă? Unde mergi, drag popor?