Un francez la Nisporeni | Fabrice Dubus: ” Pentru un european ar fi binevenit să vadă o parte a istoriei acestei țări”
A vizitat, în ultimii 12 ani, de cinci ori Republica Moldova și, în mod special, orașul Nisporeni. Este vorba de Fabrice Dubus, profesor de istorie șigeografie la Gimnaziul ”Jean Valette” din orașul francez Saint Amand-Montrond, un mare admirator al Moldovei.
L-am surprins, chiar recent, din nou la Nisporeni. De data aceasta, nu am ratat șansa să-l invit la un ”Espresso”.
Domnule Fabrice Dubus, ați reușit, probabil, să descoperiți Moldova mai mult decît oricare alt francez. Sesizați ceva schimbări pe la noi?
Da. Am observat unele schimbări în 2014, cînd am am văzut la Nisporeni iluminare stradală, o întreținere mai bună a drumurilor, mai multe edificii noi. Cu siguranță, e vorba de investiții europene, dar cred că este și o voință a celor de la conducere, care încearcă să facă unele schimbări.
În primele mele deplasări în Moldova nu prea auzeam despre tineri implicați în proiecte sociale. Iată că acum au apărut. Mă refer la campaniile: ”Pilula dulce” și ”Sînt părinte conștient”, fiind personal martor la activismul tinerilor nisporeneni. Este foarte încurajator acest lucru. În rest… Alte schimbări mari nu prea am remarcat.
Cum credeți, ce-i lipsește Republicii Moldova să ajungă în Uniunea Europeană, alături de Franța și alte state dezvoltate?
Cred că Uniunii Europene îi este greu să accepte o țară unde corupția este la ea acasă. Sînt niște lucruri, pe care nu și le poate imagina nici un european. Am văzut la televizor secvențe de anul trecut de la alegeri, mă refer la faptul că am văzut oameni care au fost plătiți pentru a vota cutare sau cutare candidat – este de neînchipuit pentru un european. Republica Moldova are nevoie de reforme politice radicale, pentru a lichida corupția. Iar Uniunea Europeană ar trebui să aibă mai mult curaj pentru a accepta o țară pe care Rusia nu o dorește nicidecum în Europa.
Ce le vorbiți conaționalilor dumneavoastră despre Nisporeni, despre Moldova?
Îi sfătui să vină aici. Să nu întîrzie, pentru că sînt lucruri care dispar progresiv, pe care ar putea să nu le mai vadă niciodată. De exemplu, casele vechi. Pentru un european ar fi binevenit să vadă o parte a istoriei acestei țări. Le mai spun că Moldova e o țară săracă – cred că este o realitate. În schimb oamenii de aici sînt foarte deschiși, ospitalieri, dornici de a găzdui cetățeni din Europa.
Ce elemente comune ați remarcat între orașele Nisporeni și Saint Amand-Montrond?
Sînt două orașe mici, provinciale, cam cu același număr de populație – circa 13 mii de locuitori. Și Nisporeni, și Saint Amand-Montrond sînt orașe agricole. Reieșind din aceste asemănări, am vorbit deja cu actualul primar de Nisporeni, Grigore Robu, și i-am propus să inițiem o eventuală acțiune de înfrățire a acestor două orașe.
Am putea spune că sînteți un ambasador al acestei potențiale înfrățiri.
Este o logică în această afirmație. Deja am avut discuții și cu primarul de Saint Amand-Montrond. Ar mai trebui să fie puse la punct unele lucruri, pentru ca să fie vorba de o înfrățire. Cred că oamenii din Saint Amand-Montrond sînt printre puținii în Franța care cunosc unde este Moldova, unde e orașul Nisporeni, cunosc tradițiile și cultura de aici.
Ați vorbit despre asemănări. Dar care sînt diferențele?
În primul rînd, sîntem diferiți ca religie. Noi sîntem catolici nepracticanți, adică nu mergem la biserică decît la botezuri și cununii, spre deosebire de voi, care mergeți deseori la biserică și în număr mai mare. Ar mai fi bucătăria, care este foarte diferită de cea franceză. Și produsele pe care le folosim, și felul în care gătim, și chiar orele meselor – totul e diferit. Ar mai fi felul acesta al moldovenilor de a avea fiecare parcela sa de pămînt. În Franța nu există așa ceva. Acolo se ocupă nemijlocit de agricultură doar fermierii. Este diferită și atitudinea față de animalele de companie.
Chiar și felul în care ne deplasăm este diferit. În Franța fiecare are două – trei mașini. Aici lumea merge mai mult pe jos. O diferență ar fi și costumul național, la care voi, moldovenii, țineți mult.
În Franța aceste lucruri au dispărut demult.
Cînd vorbiți despre Nisporeni, ce imagine vă apare în fața ochilor?
O căsuță mică albastră cu un gard verde, cu o căruță trasă de un cal și, de-a lungul drumului, cîțiva arbori fructiferi. Putem să mai adăugăm și o grămadă de pietre la poartă, două grămezi de nisip și, nu departe, o fîntînă neapărat cu o răstignire în preajmă.
Mulțumesc Raisei Andriuță, directoarea Antenei Nisporeni a Alianței Franceze, pentru intermediere și translare
Lasă un răspuns