Nu contează cîți oameni sînt proști, ci cîți proști sînt oameni

Ala MutilicaAm vreo două zile de cînd mă enervează proștii. O fi din cauza căldurii, lucrului sau înaintez în vîrstă. Dar am ajuns să nu mă pot controla și am înțeles că am două căi – sau aderez la echipa lor, sau mă fac că nu-i văd.
E în firea omului să dorim să cumpărăm diverse obiecte, obiecte de care nu avem neapărat nevoie. Ne îmbogățim cu niște lucruri atît de scumpe și atît de inutile doar ca să părem bogați în ochii altora. Putem cumpăra orice, în afară de minte.
Mă uit la unii oameni care citează din înţelepţii lumii, fără să rateze vreo ocazie de a ne arăta că sînt profunzi și culţi. Cînd îi aud ce definiție dau prostiei, mă umflă rîsul. Cică, e o ”deficienţă organică” și o ”suferinţă nedureroasă a inteligenţei”. Potrivit  DEX, prostia reprezintă caracteristica unei persoane de a fi lipsită de inteligenţă, de a fi ignorantă, incultă, naivă, credulă, fară carte, neevoluată, de condiţie socială modestă.
Un om nu alege să fie prost. Poate că a avut de ales foarte puțin în viața lui. Și atunci, devine așa cum l-au modelat alții de lîngă el, așa cum l-a modelat lumea. Fără să-și dea sama, săracul, că are o alegere. Și la o adică, să condamnăm toată lumea pentru prostie ar fi o prostie. Prea mare.
Nu mai sper într-un viitor luminos, nu văd vreun progres substanțial al poporului meu. Dar încerc. Cu cît reușim să ne prostim mai tare și mai des, cu atît ne credem mai deștepți. Uităm că existăm, datorită proștilor, care sînt mai oameni decît mulți dintre noi.
Dar, vorba unui învățat: ”Atunci cînd viaţa te trînteşte, cînd eşti la pămînt deznădăjduit şi fără vlagă, cînd nu mai ai nimic şi toţi cei deştepţi te-au abandonat de mult, să nu te surprindă dacă la căpătîiul tău, cu ultimele puteri adunate, vei desluşi silueta unui prost”.
”O învățătoare din Craiova obișnuia să îl certe în fiecare zi pe Nuțu, elevul neastîmpărat din ultima bancă. Îi atrăgea atenția mereu că nu e bine să te porți urît, să înjuri, să îți jignești colegii și învățătoarea, dar mai ales că e rău să nu înveți și să te mulțumești cu notele cele mai mici din clasă. Însă Nuțu continua să se joace la ore, să alerge în pauze, să deranjeze și să fie o pacoste pentru învățătoarea lui.
Cînd, în cele din urmă, mama lui Nuțu a ajuns la școală, la ședința cu părinții, învățătoarea i-a spus în fața tuturor celorlalți părinți că băiatul ei este cel mai neobrăzat și prost crescut copil pe care l-a văzut în cariera ei. I-a spus mamei că Nuțu reprezintă tot ce poate fi mai rău și mai dezagreabil la un elev.
Șocată să audă astfel de lucruri, mama lui Nuțu l-a transferat imediat în altă școală, într-un alt oraș. 15 ani mai tîrziu, învățătoarea din Craiova a suferit un infarct miocardic, fiind la un pas de moarte. Medicii au sfătuit-o să apeleze la o procedură chirurgicală foarte specială, care putea fi efectuată numai de un singur medic în România, la Spitalul Municipal din Brașov.
Fiind singura șansă de a supraviețui, învățătoarea s-a înscris pentru operație. Intervenția a fost o reușită. Fiind în salonul de terapie intensivă, învățătoarea a deschis ochii și a văzut, pentru prima dată, chipul tînărului doctor care o operase. Îi zîmbea. Cîteva secunde mai tîrziu, privirea i s-a încețoșat, chipul i s-a învinețit, s-a zbătut puțin și a murit.
Doctorul, îngrozit de moartea subită a învățătoarei, s-a uitat în jur, neînțelegînd cauza. L-a văzut pe Nuțu, omul de serviciu al spitalului, care îi deconectase instalația de terapie intensivă pentru a-și băga aspiratorul în priză. Doar nu credeați că Nuțu ajunsese medic…”.
Morala: Un prost învățat e mai prost decît un prost neînvățat. Cu cît regula e mai strictă, cu atît capul care a conceput-o e mai prost.   
Ala Mutilica      

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *