Nu-și uită trecutul, nu-și uită consătenii

Avea 14 ani cînd a ajuns în Siberia. A făcut parte din primul val al deportărilor, din 1941. Părinții săi, Ana și Ștefan Bulat, era oameni gospodari, iar noul regim nu avea nevoie de ei. Au fost ridicați, iar împreună cu ei și Pantelimon. Acolo, în Siberia, l-au pierdut pe tata. Acasă au revenit, peste șase ani, el și mama. Pantelimon Bulat avea atunci 20 de ani. Dar, în scurt timp, in cauza lipsurilor și greutăților, a plecat la cele veșnice și mama.
Acasă, la Bravicea, a găsit biserica într-o stare jalnică. L-a durut foarte tare, mai ales că o lăsaseră frumoasă și îngrijită. Peste ani, 9 martie 1959, biserica a fost închisă.
Atunci, Pantelimon Bulat și-a luat angajamentul să reîntoarcă satului biserica. A bătut din poartă-n poartă, a cerut ajutorul și sprijinul consătenilor, a întocmit listele cu semnăturile  enoriaşilor doritori de a redeschide biserica, s-a dus cu ele la Moscova, i-a convins pe mai-marii zilei de necesitatea redeschiderii bisericii în sat.
Nu zădarnică i-a fost strădania. Cu greu, dar a obținut permisiunea. Chiar dacă a întîmpinat dificultăți, nu s-a lăsat, căci Siberia de gheață îl călise.
S-a întors acasă cu documentul la mînă. Nu era suficient. Biserica trebuia restabilită. Din modesta-i agoniseală, în pofida uriașelor greutăți materiale, a decis să dea pentru biserică. Imediat ce familia aduna ceva bani, îi jertfeau bisericii. Era un exemplu adevărat pentru toți cei care participau la renovarea lăcașului sfânt.
S-au făcut anii 1980. Era nevoie și de un preot, de un paroh al bisericii. A făcut nenumărate drumuri, pentru a găsi unul pe potriva satului. L-a găsit. În anul 1988, după multă trudă și sacrificii, biserica a fost deschisă.
”A sărit în ajutor tot satul, înveșnicind astfel numele tuturor creștinilor, căci bravicenii au fost mereu uniți la fapte bune în folosul comunității”, spune Nadejda Pruteanu, muzeograf la muzeul din Bravicea. Anume ea a fost cea care ne-a făcut cunoscută această poveste. A aflat-o de la soția lui Pantelimon Bulat, Nina.
”Deja de nouă ani, Pantelimon Bulat nu mai este printre pămînteni, dar memoria lui va rămîne veșnic vie, pentru că, datorită curajului și insistenței lui, a fost deschisă biserica în sat”, povestește Nadejda Pruteanu.
Pe 13 iunie curent, s-a împlinit 75 de ani d ela primul val al deportărilor, iar pe 6 iulie – 67 de ani de la cel de-al doilea val de deportări. La Bravicea victimele regimului totalitar comunist au fost comemorate pe 13 iulie. În viață au mai rămas doar patru dintre cei ce au trecut prin calvarul deportărilor.
Preotul-paroh al Bisericii ”Sfîntul Gheorghe”, Rostislav Țambal, a oficiat o slujbă de pomenire, iar primarul Alexei Zatic a ţinut un mic discurs, în care i-a îndemnat pe toți să aibă răbdare, să reziste vremurilor complicate pe care le parcurgem.  ”Am demonstrat încă o dată că bravicenii înțeleg corect trecutul istoric al satului, al ţării, un trecut ce se cere a fi studiat –  nu pentru a ne încărca de ură, ci pentru a-l cunoaște, a fi vigilenți, ca să nu se mai repete vreodată infernul”, a mai spus, la final, Nadejda Pruteanu.
Din satul Bravicea, au fost deportate, per total, 145 de persoane.