Îl vom comemora altfel pe Vasile Vasilache. Cu alți oameni

Pe 4 iulie, s-au împlinit 90 de ani de la nașterea scriitorului Vasile Vasilache. Ați auzit cumva să se facă ceva, cu acest prile, la baștina sa, în satul Unțești, raionul Ungheni? Sau măcar la Ungheni?
Știu că, în acea zi, s-au adunat la Biblioteca Națională din Chișinău toți cei patru copii ai săi, pentru a-l comemora alături de cititori. Știu că a mai fost vernisată, tot acolo, o expoziție de cărți ale domniei sale.
La Ungheni – liniște mormîntală. Mare dreptate avea eseistul și criticul literar Eugen Lungu, cînd afirma: ”Nu sînt mulți cei care pot gusta un Vasilache în toată complexitatea lui”.
Sigur, e mult mai simplu să mergi cu o suită întreagă la vreo sindrofie, gen inaugurare de  grădiniță sau muzeu. E mult mai simplu să participi la vreun festival, mai ales că tare s-au mai înmulțit. Și tare mai sînt la modă. Avem festivalul mărului, festivalul prunului, festivalul căpșunii, festivalul vinului… Tot festivaluri și festivaluri. ”Drag mi-e cîntecul și jocul”, ”Hai la horă, măi băieți”, ”Aș cînta și-aș tot cînta”, ”Trandafir de la Moldova” – spuneți-le cum vreți, esența e aceeași: meșteri populari aduși de-a valma, formații folclorice cu aceleași cîntece an de an, discursuri sterile… E simplu.
E mult mai complicat să organizezi acțiuni dedicate unui scriitor, care, vorba lui Vladimir Beșleagă, ”toată viața a scris aceeași carte, astfel încît din lutul de la Unțești el a creat bijuterii de artă”.
Vă imaginați cît de frumos ar fi fost să vină scriitori pe 4 iulie la Ungheni? Să vină să-l comemoreze pe Vasile Vasilache, să-i viziteze baștina. Cît de frumos ar fi fost să vină aici cei patru copii ai săi, să se simtă mai aproape de ”lutul de la Unțești”. Eu îmi imaginez.
Dar nu-mi pot imagina cum unii dintre cei care se tot plimbă pe la festivaluri și alte sindrofii ar fi discutat cu scriitorii veniți de la Chișinău despre cel pe care același Vladimir Beșleagă l-a numit ”vrăjitor al cuvîntului”.
Își amintea fiica sa, Eliza Vasilache-Puică, la comemorarea tatălui său la Biblioteca Națională: ”Adeseori ne spunea: în vremuri de restrişte, să fiţi împreună, pentru că atunci mai uşor o să  puteţi depăşi toate greutăţile”. E un sfat pentru familia sa, dar care poate și trebuie să fie urmat de către toți. Dacă ne-am apleca urechea spre tot ce a spus Vasile Vasilache, am fi cu mult mai înțelepți și poate am trece cu mai multă ușurință peste unele vicisitudini ale vremii.
Dar nu, noi vom sărbători Ziua națională a Statelor Unite ale Americii pe 4 iulie! Vom vorbi despre democrație, despre tot ce vrei, numai nu despre un scriitor cum a fost și este Vasile Vasilache. ”A fost şi rămîne un scriitor inconfundabil în întreg spaţiul literar românesc”, susține criticul literar Ion Ciocanu.
Cine știe, poate peste zece ani, la aniversarea de 100 de ani de la nașterea sa, ne vom aminti și îl vom comemora altfel pe Vasile Vasilache. Cu alți oameni. Despre elitele noastre nu mai vreau să zic nimic.