Țesături din bine și din rău

Ala MutilicaExistă prieteni la fel ca hainele de sărbătoare. Le porți cu sfințenie numai la sărbători și ai grijă de ele ca ochii din cap. Dar mai sînt și prieteni ca hainele de toată ziua. Le mai scuturi, le cîrpești. Îți dai seama că trebuie demult aruncate, dar nu te înduri. Aștepți o minune că, într-o dimineață, se va schimba ceva, vor fi ca noi. Dar de unde… Pielea rea și răpănoasă ori o spală ori o lasă.
Chiar mă impun să cred că, dacă cineva a devenit rău, e doar pentru că dorește să se protejeze și nu pentru că are ceva cu sau împotriva celorlalți.
Se poate de tolerat doar prostia. Nu și răutatea. Un om cu adevărat bun e doar cel care ar fi putut fi rău și nu a fost. Un vechi proverb chinezesc zice: ”De cele mai multe ori, un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l dă publicul și un al treilea pe care nici unul, nici altul nu-l pot desluși niciodată si care e cel adevarat”.
”Într-o zi, un om de rînd, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de către un vecin: ”Cum faci tu de eşti totdeauna atît de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat”. ”Foarte simplu, a răspuns celălalt. În fiecare dimineaţă, cînd mă trezesc, privesc întîi cerul. Aşa îmi aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pămîntul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de judecata de apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decît a mea şi pe care i-aş putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru ceea ce sînt şi pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorîtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atît în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cît şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag”.
Omul rău e ca tăciunele: dacă nu te arde, te înnegrește. Nu credeți, scumpii mei, că, dărîmînd case, puteți deveni zidari. Sau, rupînd haine, veți ajunge croitori.
Se povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu el la judecător şi să-1 scape astfel de pedeapsă.
A doua zi, primul prieten s-a scuzat că nu mai poate veni. Al doilea l-a urmat pînă la uşa tribunalului, însă acolo s-a răzgîndit şi a făcut cale întoarsă. Cel de-al treilea prieten, pe care omul contase cel mai puţin, a intrat, a depus mărturie pentru el şi 1-a salvat, redîndu-î astfel libertatea.
La fel se întîmplă cu fiecare dintre noi. Cei trei prieteni pe care îi avem în viaţă şi care ar putea vorbi despre noi, aşa cum sîntem cu adevărat, sînt averea noastră, rudele noastre şi toate faptele bune pe care le-am făcut. Cînd murim, realizările noastre, fie ele cît de mari, rămîn aici, fără să ne ajute cu ceva. Rudele ne urmează pînă la groapă, dar rămîn şi ele tot aici, în lumea aceasta. Doar faptele noastre bune, cel de-al treilea prieten, sînt cele care ne urmează şi dincolo de moarte, arătîndu-i lui Dumnezeu adevărul despre sufletul nostru. De aceea valoarea unui om este dată de faptele bune pe care le-a făcut.
Morala: Pînza vieții noastre este țesută din bine și din rău laolaltă: virtuțile s-ar preschimba în trufie de nu le-ar biciui erorile, iar viciile – în disperare, de n-ar fi mîngîiate de virtuți. Nu toți putem fi o stea, dar asta nu trebuie să ne facă să fim… norul care o acoperă.
Ala Mutilica


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *