Esential | Cine spală geamurile?

E spre sfîrșite anul de studii, iar părinții sînt din nou chemați la școală. ”Ce facem cu reparația clasei?”, e întrebarea vedetă la ora actuală.
Oare părinții trebuie întrebați? Sau poate statul, nu credeți? Și începe din nou adunatul banilor… Doamne, ce bucurie pe capul părinților, cînd li se zice că nu e nevoie de reparație, dar numai de o curățenie generală. Cîrpe aveți acasă? Soluții de tot felul aveți? Mîini aveți?
Foarte bine! Veniți de spălați geamurile, roadeți podelele, curățiți băncile. Oare nu copiii voștri au stat aici și vor sta în continuare? Pentru ei trebuie de făcut!
Cu vreo zece ani în urmă, am scris un editorial, pe care l-am recitit chiar ieri. Să vedeți că nimic, dar absolut nimic nu s-a schimbat între timp. Doar guvernanții. Iată ce scriam atunci :
Fereastra şcolii mele
Pentru că sărbătorile sînt sensul vieţii conducătorilor noştri, aş propune şi eu una: ”Fereastra şcolii mele”. De ce să existe doar un subotnic în masă, numit ”Un arbore pentru dăinuirea noastră”, şi să nu existe un subotnic asemănător în prag de an şcolar (sau la final de an școlar)?
De cîţiva ani încoace, din pocinogul nu ştiu cui, sute de părinţi, cu căldări şi cîrpe în mînă, se îndreaptă spre şcoli (care sînt ale statului şi, cică, statul are grijă de ele), pentru a spăla geamurile  şi băncile. Pe cine-l interesează că aceşti oameni au serviciu? Pe cine-l interesează că aceşti oameni au probleme mult mai importante decît geamurile şcolii? Ţi se spune fără nici un drept de apel: ai copii în şcoală, fii bun şi ai grijă de fereastra şcolii.
Mă tem că, într-o bună zi, păşind pragul vreunui magazin, voi auzi: ”Eşti cumpărătoarea noastră, fii bună şi spală un geam”. Te vei duce la spital cu vreo problemă de sănătate şi acolo ţi se va spune: ”Eşti pacienta noastră, spală şi tu vreun geam sau măcar podeaua”. Şi tot aşa.
Nu sîntem oare noi o comună? Nu ne-am învăţat noi, de-a lungul deceniilor, să culegem cu hurta strugurii de pe deal? Nu ne-am învăţat noi oare să măturăm cu hurta străzile? Care-i problema?
De aceea aş propune să fie instituită sărbătoarea naţională ”Fereastra şcolii mele”. Imediat după Ziua Independenţei (se poate și în ajun de Ziua internațională a protecției copilului), cîte doi în rînd, cu cîntece patriotice, ne îndreptăm spre şcoli să spălăm geamurile. Să vadă lumea întreagă de ce sîntem în stare!
Iar acum, la modul serios. Vă imaginați un asemenea tablou, cu părinți spălînd geamurile și podelele școlilor, în Franța, Germania sau Marea Britanie?
Oare spălatul geamurilor în clasă nu e un fel de corupție pasivă?  Pe la colțuri, toți părinții se indignează. În schimb, atunci cînd îi întrebi de ce nu-și manifestă indignarea în fața conducerii școlii sau a profesorului, răspund senin : ”Nu vreau să-i fac probleme copilului meu”.
Și mai am o întrebare: oare ce s-ar întîmpla, dacă părinții unei clase nu ar accepta să spele geamurile? Interesant, la sprital, care tot e instituție publică, cine spală geamurile? Rudele pacienților?