Constantin Dragomir: ”Dacă va dispărea cartea, putem spune la revedere, cultură”

Poet, traducător și editor, Constantin Dragomir, originar din Mărinicii Nisporenilor, cunoaște despre carte totul. Într-o bună zi, s-a aflat în ospeție la redacția ”Expresul”. Am profitat de ocazie și, la o cafea, l-am luat la întrebări.
Domnule Constantin Dragomir, cunoașteți, practic, totul despre cum se realizează o carte. Este greu acest proces?
Acum este mult mai ușor. În trecut, totul se făcea manual.Trebuia să înclei pe o hîrtie specială toate textele, toate fotografiile sau desenele, apoi o duceai la tipografie, unde se făcea o machetă similară pe metal. Venea apoi prima corectură, a doua, a treia. Odată cu apariția calculatorului, cu performanța pe care a înregistrat-o tehnica digitală, e clar că totul a devenit mai simplu. Dacă ai textul, o machetezi maximum într-o săptămînă sau zece zile și gata: o poți da la tipar. Dar apar foarte multe greșeli în cărți. De ce? Cu părere de rău,e mult amatorism în tipografii, lipsesc designerii pentru cărți…Unii cunosc calcultaorul, dar cartea – nu. Fac macheta unei cărți ca pe un ziar. Dar cartea e cu totul altceva. Cartea are o cultură aparte. Dacă va disparea cartea, atunci putem spune la revedere, cultură.
Ce trebuie să conțină o carte, ca să fie considerată bună?
În primul rînd, conținut. În al doilea rînd, trebuie să aibă ținută grafică. E ca și cum ai face curățenie într-o casă și ai așeza cu gust covoarele pe perete. Repet, cartea se face ușor acum, la calcultor, doar că, de multe ori, calcultorul ne minte și, în consecință, în cărți se strecoară multe greșeli. Unii nici măcar nu imprimă materialul înainte de a fi dat la tipografie, pentru a vedea pe viu cum arată. Oamenii buni nu prea au bani pentru a edita cărți, cei care au bani fac cărți proaste. Librăriile și bibliotecile sînt pline de ele.
Cît de importante sînt pentru o carte imaginile?
Cartea, dacă nu are desene, dar desene făcute cu mînuța, nu e carte, dar e un produs fast-food. Mă întorc iarăși în trecut, cînd ilustrarea unei cărți era o parte importantă și dura. Acum, ilustrarea se face”a la Disney Land”, superficial. Oamenii desenați în cărțile de azi sînt deformați și parcă toți sînt la fel, fără personalitate. Calculatorul fură pîinea cărții, iar în rezultat cartea se banalizează.
În ultimul timp, a apărut cartea electronică. Ce părere aveți despre aceasta?
Dacă va începe toată lumea să citească pe calculator cărți, în scurt timp vom fi toți orbi, vom fi niște cîrtițe. Eu cred că, totuși, cartea se citește pe viu, așa cum se scrie și poezia – pe viu, dar nu la calculator.
Cum credeți, care e viitorul cărții?
Cartea a trecut și prin situații mai grele. Dar, dacă va disparea, vom dispărea și noi ca civilizație, ca oameni ce gîndesc. Mă îngrijorează că generațiile ce vin nu citesc. În clasele primare copilul se mai ține de carte. Mai departe,dacă dă de calculator, gata, nu mai citește. Trebuie să recunosc că și eu, uneori,sînt acaparat de calculator, chiar și de facebook-ul ăsta blestemat. Știți prin ce e bun internetul? Prin faptul că ai acces la documente pe care, anterior, nu le găseai nicăieri. Dar mă voi lăsa de el într-o zi, o să-l șterg de tot dacă o să mă fure.
Care a fost ultima carte pe care ați citit-o?
Mie îmi place să recitesc cărțile. Acum recitesc eseurile lui Albert Camus.Îl recitesc pe Marin Sorescu, mă uit în Stănescu. Pe Eminescu îl recitesc, îmi place foarte mult creația lui. El trebuie să fie sfîntul literaturii noastre.