Agricultura integrată: un pas înainte și o salvare a noastră
De vorbă cu Viorel Scutaru, șeful Direcției Agricultură și Alimentație Ungheni
În Republica Moldova tot mai des se vorbește despre agricultura integrată și, totuși, foarte multă lume încă nu prea înțelege ce înseamnă aceasta. V-aș ruga pe dumneavoastră să ne spuneți în cîteva cuvinte și pe înțelesul tuturor ce înseamnă agricultură integrată?
Știe toată lumea că avem, la ora actuală, agricultură tradițională industrializată. Avem și agricultură ecologică, unde nu se utilizează deloc substanțe chimice. Agricultura integrată ar fi o componentă a agriculturii de trecere de la metodele tradiționale la cele organice. Adică, o minimalizare a aplicării îngrășămintelor chimice, pesticidelor, funicidelor pentru combaterea bolilor și dăunătorilor cu păstrarea sau chiar îmbunătățirea solului. Trebuie să spunem că acestui capitol, în ultimul timp, nu i se prea acordă atenție. Dar este un factor foarte important, deoarece, solul degradîndu-se, vom ajunge, la un moment dat, că, practic, nu vom mai putea face agricultură.
Cît e de ușor în Republica Moldova de a trece la o asemenea metodă, din moment ce agricultorii s-au obișnuit cu agricultura tradițională, care e și mult mai simplă?
Nu este foarte complicat. Sistemul de agricultură integrată în Uniunea Europeană a început să fie aplicat în anii 60 ai secolului trecut. În România – din anul 2005. La moment, acolo există suprafețe importante, pe care se practică agricultura integrată. Noi avem doar unele elemente, puține de tot. Este îngrijorător faptul că agricultorii noștri s-au învățat să lucreze terenurile cu aplicarea erbicidelor, pesticidelor și nu se mai gîndesc la ceea ce lasă în urmă. Se gîndesc doar la o recoltă cît mai mare în toamnă. Agricultura integrată ar presupune rezultate mai mici, urmare a renunțării la îngrășămintele chimice. În schimb, produsele ar fi mai calitative și, repsectiv, mai scumpe. În UE pe asta și se bazează. Chiar dacă produc un pic mai puțin, costurile sînt mai mari și atunci beneficiul e chiar mai mare decît în cazul agriculturii tradiționale.
Dar cheltuielile pentru a trece la agricultura integrată?
Ar fi mai mici, deoarece se lucrează integrat, combinînd erbicidele cu substanțele organice, îngrășămintele chimice cu cele organice.
Care ar fi primii pași pentru a trece la agricultura integrată?
Primul pas ar fi studiile, ca cei interesați să înțeleagă foarte bine ce presupune agricultura integrată. Ar trebui să știe care ar fi asolamentul culturilor. E foarte important să alegi planta corespunzătoare, să ai cel puțin 5-7 culturi în asolament. Dacă nu vei avea posibilitatea să revii peste cinci ani la aceeași cultură pe aceeași parcelă, nu are sens să te apuci de așa ceva.
Și, probabil, trebuie să începi cu suprafețe mici.
Pentru început sînt suficiente 200-300 de hectare, ca să înțelegi care e metoda, să vezi rezultatele, să te convingi dacă e bine sau nu. Mai apoi, poți trece și la suprafețe mai mari. Totul se face treptat, cu școlarizare.
Avem noi, la ora actuală, făcuți ceva pași în această direcție?
Da, avem, deși nimeni nu spune că face agricultură integrată. Avem la ”Agrosfera” din Pîrlița, avem la ”Progagroter” din Valea Mare, avem la ”Uncermol” din Cioropcani, unde se face lucrarea minimă a solului, cu păstrarea umidității. Este un element al agriculturii integrate.
Dar metodele de îngrijire a loturilor de pe lîngă casă…. Fac parte din agricultura integrată? Omul nostru folosește îngrășăminte organice sau deja s-a orientat spre chimicale?
În 80 la sută din cazuri nu se aplică nimic la lucrarea solurilor pe aceste loturi. Dar, în raport cu îngrășămintele chimice, se aplică mai multe îngrășăminte organice, adică ceea ce mai rămîne prin gospodărie. Sigur că e mai bine, dar rezultatele lasă de dorit. Omul nostru nu face nici un calcul: care sînt cheltuielile și care sînt beneficiile. Dacă ar face, s-ar îngrozi. Agricultura a progresat mult, așa că ar fi bine dacă oamenii s-ar mai informa, s-ar mai școlariza. Din păcate, am rămas la metodele vechi. România, de exemplu, a făcut un pas uriaș înainte de cînd a intrat în UE. S-au schimbat și metodele de lucru, vedem și rezultate. Nici nu se compară.
Ce ne încurcă pe noi să facem același pas înainte?
Probabil, avem nevoie de o perioadă de preaderare la UE, așa cum au avut-o ei. Atunci se alocă fonduri foarte mari pentru ca agricultura să fie adusă cît de cît la standarde europene. Avem nevoie de investiții foarte mari. Fără bani nici nu putem discuta. Cu bugetul nostru vom sta pe loc încă mulți ani înainte.
Ce sfat le-ați da agricultorilor noștri la ora actuală?
Să păstrăm ceea ce avem. Măcar să păstrăm, căci în prezent se observă doar o degradare. Dar pentru a păstra, trebuie să intorducem deja elemente din agricultura integrată. Altă soluție nu există.
Omul nostru nu face nici un calcul: care sînt cheltuielile și care sînt beneficiile. Dacă ar face, s-ar îngrozi.
Agricultura a progresat mult, așa că ar fi bine dacă oamenii s-ar mai informa.
Cu bugetul nostru vom sta pe loc încă mulți ani înainte.
Lasă un răspuns