Omul și cartea | Ia să-i vedem în ce relație sînt cu Măria Sa, Cartea!
Ideea de a realiza o rubrică, în care regina să fie cartea, planează de mult timp în redacția ”Expresul”. De fiecare dată, însă, tot apărea altceva, astfel că am tot amînat-o. Iată că, în sfîrșit, o lansăm. Sperăm să fie într-un ceas bun.
Unde mai pui că, vorba lui Arghezi, “cartea nu aduce doar leac pentru suflet, dar și vindecarea de lene și lașitate”.
Ați descoperit un autor sau o carte care v-au impresionat? Nu pregetați să ne scrieți. Cine știe, poate să fie de folos pentru multă lume. Ați participat la un eveniment cultural, gen lansare de carte sau vreo întîlnire cu un scriitor? Scrieți-ne!
Sigur, vom aborda și noi unele persoane, în speranța că vor avea ce spune despre lectură sau carte. Vom fi cu ochii, în mod special, pe conducătorii noștri. Ia să-i vedem în ce relație sînt cu Măria Sa, Cartea!
Vom merge și în biblioteci. Le avem în fiecare sat, în fiecare oraș, în fiecare școală. Vom fi prezenți, fie fizic, fie virtual, acolo. Invităm bibliotecarele să se implice. Cu puțin curaj și inițiativă, putem face multe lucruri frumoase împreună.
Deci, la treabă!
Întîmplarea sau, poate, providența, a făcut să începem cu un unghenean. Este vorba de pictorul Victor Cobzac, născut, la 1954, în Ungheni și stabilit cu traiul la Chișinău. Se vede că, de la o vreme, culorile nu-i sînt suficiente pentru a-și exprima toate sentimentele, astfel că a apelat și la cuvinte.
Victor Cobzac, conferențiar universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova, scrie și poezii. ”Cei care au citit din poezia lui se simt ca niște călători pe poteci necunoscute. Vă rog să le citiți, căci sînt poezii frumoase”, avea să spună, în cadrul unui eveniment recent, Ala Mutilica, șefă de serviciu la biblioteca ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni. Anume aici a ales Victor Cobzac să-și lanseze două dintre volumele sale: ”Întoarcerea stelelor” și ”Prologul marilor iubiri”.
”Cu așa public frumos, pînă în vară, o să iasă și următoarea carte”, a declarat dînsul, vădit satisfăcut de publicul, care a venit în număr mare la întîlnirea cu domnia sa. Pînă atunci, însă, ne vom opri la ”Prologul marilor iubiri”.
”De ce se numește ”Prologul marilor iubiri”? Știu prea bine de ce am spus prologul, dar las ca cititorul să se gîndească”, a făcut o remarcă Victor Cobzac, anticipînd parcă întrebarea pe care și-au pus-o, probabil, foarte mulți dintre potențialii lui cititori.
Chiar așa: de ce prologul marilor iubiri? Ipoteze ar fi o sumedenie. Și pentru că iubirea e veșnică și atunci nu are nici un sens să vorbești despre un eventual… epilog. Și pentru că autorul e abia la început de cale. Eu aș zice și altceva: prin această frază – prologul marilor iubiri – Victor Cobzac a dat de înțeles lumii întregi că e un mare optimist.
Să trecem acum la conținut. Vă asigur, sînt poezii frumoase, care pe mine personal m-au dus cu gîndul la Ion Minulescu. Autorul și-a caracterizat volumul în felul următor: ”Este o carte plină de fiori, o carte îmbibată cu cuvinte de dragoste pentru femeie. Dacă o veți citi, la sigur vă veți regăsi în nebuniile pe care le-ați făcut sau aveți a le face. Or, omul cît trăiește, nu are astîmpăr”.
Dacă o veți citi, la sigur veți descoperi o nouă lume, un nou poet, zicem noi.
Lasă un răspuns