Odihnă în Europa sau fericirea adevărată

Va simtiți atras de partea artistică a lucrurilor? Cînd intrati intr-o casă, primul lucru la care va gînditi este că vine Anul Nou? Sau, dacă ați avea o baghetă magică, cum ați folosi-o?  Dacă acestea sînt abilitațile și înclinațiile dumneavoastră, atunci vă propun să vă îndreptați atenția spre un domeniu nou, dar foarte la modă – odihnă în România.
Deci, imaginați-vă că ați cîștigat o foaie de odihnă în România. Îți faci bagagele cu un avînt  supraomenesc. Ai două zile pentru a te pregăti, mori pînă găsești pe cineva care să aibă grijă de copii. Și, ca întotdeauna, sau se sparge o țeavă, sau ți se înfundă canalizarea. Rezolvi pînă la urmă, lași o tonă de mîncare și… arrivederci, Moldova! Aha, mai controlezi o dată valiza, îți adaugi costumul de baie, vreo trei rochii, setul de machiaj, plus parfum J’ador.  Și, iată, salut Romania!
Vă întîmpină un vînt rece la recepție, oamenii – civilizați, dar reci ca plumbul. Odăile – de pe vremea lui Pazvante Vodă. Terapia… În afară de ”hlizoteratie”, nimic.  Aer de munte, apă la izvoare – fără pretenții. Mai ieşim şi noi, ca fetele, într-un club, bem ceva, agăţăm ceva şi, dacă avem noroc, ne trezim dimineața fără dureri de cap. Asta e din spuse, realitatea e mult mai crîncenă. Ai de ales: sau odihnă, sau omul iubit.
Fericirea vieţii tale va veni atunci cînd va fi timpul. După ce ai sărutat suficiente broaşte. După ce ţi-ai izbit de nenumărate ori gîndurile, sentimentele, visele, speranţele şi dorinţele de marmura rece, destrămîndu-le ca pe un şirag de mărgele. Bărbatul vieţii tale este cadoul ce-l primeşti cînd crezi că Divinatatea a uitat de tine. Dar Divinitatea nu uită niciodată, ci îţi cere să crezi şi să înveţi să-ţi deschizi sufletul.
Odihna în Europa , la frați, s-o ia naiba! Avem și noi locuri pitorești, și multe altele. Avem și noi fericirea noastră. Căutați-o, fraților.
”Un bărbat, în vîrstă de 92 de ani, proaspat bărbierit și pieptanat,  s-a pornit, de dragă dimineață, spre azil. Soția lui, de 70 de ani, s-a stins din viață recent și, din acest motiv, își părăsește casa. Ajunge la azil, așteaptă în hol și zîmbește atunci cînd îi spunem că i-am pregătit camera. În timp ce mergem spre lift, îi povestesc pe scurt cum anume e camera lui, ce culoare are perdeaua și cuvertura de pe pat, ce are în cameră.
”Foarte mult îmi place”, spune. E încîntat ca un copil de opt ani, care acum urmeaza să primească prima lui cameră separată de la părinți.  ”Stimate domn, încă nu ați văzut camera. Asteptați un pic înainte să vă pronunțați”, i-am zis.
”Nu are nimic, dacă nu am vazut-o încă”, răspunde. ”Fericirea nu este dependentă de ceva anume. Eu aleg fericirea în mod independent. Faptul că îmi place sau nu camera nu depinde de mobilier sau decorații. Depinde de cum vreau să o văd eu. Iar eu am decis deja în mintea mea. Îmi place. Deciziile le iau în fiecare dimineață, imediat ce mă trezesc. Pot decid că-mi petrec ziua în pat și încerc să număr cîte componente ale corpului meu nu funcțonează. Sau pot să spun mulțumesc Cerului pentru că mă pot mișca. Fiecare zi este un cadou, dacă pot să-mi deschid ochii. Mă concentrez pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-am adunat de-alungul vieții mele. Bătrînețea este ca și un cont în bancă. Iei de acolo exact ce ai adunat.
Sfatul meu este să aduni multă, multă fericire și momente frumoase în contul tău de amintiri”.
Morala: Fericirea depinde de noi, de alegerile pe care le facem cu sufletul nostru și, mai ales, de ceea ce lăsăm cu adevarat să ne influențeze viața!
Ala Mutilică