Protestele din Chişinău văzute de presa rusă

Cele mai multe mass-media din Federaţia Rusă au asemuit demonstraţiile din Piaţa Marii Adunări Naţionale cu Maidanul de la Kiev, iar unele au mers mai departe, spunând că sunt organizate de aceeaşi mână – de ţările din Vest.
Asemănarea cu Maidanul de la Kiev a apărut din prima zi în care a început protestul non-stop în centrul Chişinăului, 6 septembrie 2015. Multe materiale difuzate de televiziunile centrale de la Moscova şi multe din publicaţii au insistat să enumere aceste similitudini, observă Lina Grâu, expert al Asociaţiei pentru Politică Externă. “Tezele de bază ale acestor materiale ţin de faptul că protestul de la Chişinău a fost pus la cale de aceeaşi mână care a dirijat şi Maidanul de la Kiev, pretinzând că ar fi vorba de SUA. Iar pentru a demonstra că e vorba despre acelaşi scenariu, s-au trasat cu insistenţă similitudini dintre evenimentele de la Chişinău şi Kiev – corturi cumpărate centralizat, organizarea pazei şi a alimentaţiei, pichetarea instituţiilor, s-a pus accentul pe confruntarea dintre protestatari şi forţele de ordine (făcându-se intenţionat confuzia dintre demonstraţiile paşnice şi incidentul provocat de grupul Petrenco la Procuratură), revendicările categorice de demisie a tuturor puterilor din stat”, afirmă Lina Grâu.
Fals: de vină este orientarea europeană a ţării
Printre materialele „analitice” în care se sublinia că SUA au pus la cale schimbarea guvernului pro-european de la Chişinău pentru a aduce la putere forţe radical pro-europene, experta aminteşte emisiunea Vesti.doc, din 16 septembrie, de la Rossia 1. „Este clar că scopul a fost să convingă audienţa că Moldova e în prag de destabilizare şi chiar de război civil (fiind iminente confruntări cu regiunea transnistreană şi autonomia găgăuză), iar vinovată de toate s-ar face orientarea europeană a ţării. Realizatorii emisiunii au vrut ca în mintea telespectatorilor să rămână mesajele manipultorii cum că „Europa a minţit Moldova”, „coşmarul a început după semnarea de către Moldova a Acordului de Asociere cu UE”, iar singura soluţie pentru Moldova, servită pe post de concluzie, este, bineînţeles, înlocuirea actualei guvernări cu una pro-rusă. În plus, impresia a fost că, la fel ca şi în cazul Ucrainei, Rusia îşi pregăteşte terenul pentru o intervenţie masivă în Republica Moldova – mergând chiar până la aluzii militariste”, a mai remarcat Lina Grâu.
Acelaşi scenariu este aplicat şi în cazul reportajelor postului de televiziune Pervîi kanal. Pe 13 septembrie 2015, postul a difuzat un material din Chişinău cu aceleaşi sintagme şi imagini care aveau să fie utilizate şi de Rossia 1 trei zile mai târziu. Prezentatoarea jurnalului a făcut următoarea introducere: „Moldova a semnat Acordul de Asociere în urma cu un an, ceea ce Ucraina la începutul Maidanului doar spera; a obţinut regimul abolit de vize. Moldovenii au plecat în Europa pentru o viaţă mai buna, s-au întors şi au plecat din nou în căutare de locuri de muncă, de data aceasta în Rusia. Acolo tarifele la servicii sunt mai scumpe decât în UE, produsele alimentare – mai scumpe decât la Moscova, minimumul de existenţă e aproape ca-n Eritreea. Acolo, potrivit presei locale, se încearcă să fie înlocuiţi unii oligarhi cu alţii. Cum se trăieşte în ţara care şi-a îndeplinit visul european ne spune corespondentul nostru…”
Doar surse pro-ruse
La posturile centrale de televiziune din Rusia au fost intervievaţi mai ales analişti şi politicieni din Moldova care susţin apropierea de Rusia şi renunţarea la vectorul de dezvoltare pro-european, uneori surse pretins independente, dar de fapt cu aceeaşi apartenenţă politică. Anume acest aspect i-a atras atenţia lui Dumitru Ciorici, director editorial al portalului Agora.md şi membru al Consiliului de Presă din Republica Moldova. „Un element de manipulare este prezentarea de către jurnaliştii ruşi doar a unor opinii care sunt în favoarea Rusiei: concluziile precum că integrarea europeană este în defavoarea Moldovei, că face rău economiei şi stării sociale. Nu există nicio părere a unui exponent care să reprezinte alt curent de gândire”, crede Dumitru Ciorici.
Percepţii create de la televizor
Potrivit lui Mihail Sircheli, directorul executiv al Centrului Piligrim-Demo de la Comrat, cei mai mulţi din locuitorii autonomiei găgăuze văd evenimentele de la Chişinău prin prisma a ceea ce arată canalele ruseşti. „Influenţa mass-mediei naţionale şi a celei locale nici nu se poate compara cu cea pe care o au televiziunile din Federaţia Rusă. Iar dacă aceste televiziuni transmit că protestul de la Chişinău e similar Maidanului, corespunzător, consecinţele pot fi aceleaşi, atunci aşa vor crede şi majoritatea telespectatorilor, prea puţini vor accepta un alt punct de vedere. Oamenii privesc şi ascultă preponderent ceea ce vor să audă, iar această psihologie e formată de mult timp. E ca un drog”, este convins Mihail Sircheli, exemplificând prin cazurile de manipulare şi distorsionare a realităţii din Moldova, transmise de posturile centrale de la Moscova în campania de la începutul acestui an pentru alegerea başcanului autonomiei.
Jurnalismul părtinitor pune în pericol pluralismul mediatic
Aneta Gonţa, expertă a Asociaţiei Presei Electronice, profesoară la Facultatea de Jurnalism a Universităţii de Stat din Moldova, este de părere că televiziunile ruseşti prezintă cu regularitate „mostre de jurnalism părtinitor ce pune în pericol pluralismul mediatic şi diversitatea de opinii din Republica Moldova”. „Cele mai importante televiziuni din Rusia au prezentat protestele de la Chişinău unilateral, scoţând în evidenţă doar elementele şi opiniile care au amplificat propriul punct de vedere al reporterilor, dar au prezentat şi o imagine extrem de negativă a Republicii Moldova şi a Uniunii Europene”, afirmă Aneta Gonţa. Potrivit ei, multe din aceste materiale pot servi lecţii cum nu trebuie să fie realizate reportajele sau dezbaterile.
Analistul Vitali Andrievski spune că mai multe mass-media ruseşti i-au solicitat opinia în această perioadă şi că jurnaliştii ruşi au încercat să afle „dacă nu cumva protestele sunt organizate de americani şi europeni, nu e o ”revoluţie colorată”, prin care proeuropenii şi proamericanii răi încearcă sa fie înlocuiţi cu  proamericani şi proeuropeni buni; dacă nu cumva e o mişcare unionistă pro-română şi dacă aceste proteste nu e o greşeală a colaborării cu UE si SUA”.
„Întrebările erau asemănătoare şi asta vorbeşte despre o abordare comună a evenimentului. Dar cel mai important din ceea ce s-a difuzat e că proiectul european este un eşec, poporul nu e mulţumit de acest proiect, oameni vor schimbări”, afirmă Andrievki. Analistul crede că mass-media din Federaţia Rusă se vor activiza odată cu ieşirea la proteste a formaţiunilor lui Renato Usatîi şi Igor Dodon, iar subiectul Moldova va fi frecvent pe agenda, mai ales a televiziunilor. „Singurul lucru care se doreşte în Rusia e să nu fie discutate propriile problemele interne. Şi aşa cum problema Donbasului a intrat într-un con de umbră, de refugiaţii din Orient publicul a obosit sau vor obosi repede, iar dacă Rusia se implică mai mult în Siria, vor apărea şi pierderi. Iată atunci mica şi mândra Moldovă va deveni interesantă. Se va vorbi la pachet despre blocada Transnistriei şi despre cum Dodon şi Usatâi luptă cu regimul oligarhic proamerican”, concluzionează Vitali Andrievski.
Valentina Basiul
Acest articol este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
Articolul a fost realizat la comanda Asociaţiei Presei Independente (API), cu suportul programului „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.