FOTO | Am pornit din același punct. Unde a ajuns Estonia și unde a rămas Moldova

Recunosc, atunci când am dat de anunțul despre concursul privind selectarea unor jurnaliști pentru o vizită în Estonia, mi-am zis: ”Estonia? Tallinn? Ce poți vedea acolo neobișnuit? Oare ei, ca și noi, nu tot din Uniunea Sovietică au ieșit? Să meargă alții. Nu am timp de pierdut pe călătorii sterile”.

A trecut o săptămînă, au trecut două… S-au găsit oameni buni, care au reușit să mă convingă să aplic la acest concurs.
Am aplicat, dar entuziasmul, nu știu cum, nu se înmulțea. Am trecut de prima etapă. Am trecut și de cea de-a doua etapă. Într-o bună zi, primesc următorul mesaj: ”În numele Delegației Uniunii Europene în R. Moldova, vă aducem la cunoștință că ați fost selectată să mergeți în vizită de studiu în Tallinn, Estonia”.

Iată adevărata Europă!
Deci, la sfârșit de septembrie 2015, ajungem la Tallinn. Opt jurnaliști din toate zonele Republcii Moldova, de la nord la sud, de la est la vest. În capitala Estoniei era o zi mohorâtă, cu vânt rece și ploaie deranjantă. Imediat ce am ieșit din aeroport, însă, nu am mai observat nici ploaia, nici frigul, nici cerul înnorat.

Ceea ce m-a impresionat din prima, a fost curățenia de pe străzi. Parcă cineva mergea înaintea noastră și mătura. Nici o hârtie, nici un muc de țigară, nici o frunzuliță obraznică zburând în bătaia vântului. Aceeași imagine am văzut-o pe toată perioada șederii noastre la Tallinn. Mai mult ca atât, nu am întâlnit nici o persoană fumând în stardă. Nu am văzut nicăieri buticuri ridicate chiar în drum sau automobile parcate pe trotuare. Iată adevărata Europă!

Într-o altă lume
De la aeroport – la hotel. Am avut norocul să fim cazați în orașul vechi. Estonienii țin la trecutul lor, nu și-au băt joc niciodată de ceea ce îi leagă de strămoși. Dacă e orașul vechi, înseamnă că și hotelul trebuie să fie din același registru.

Am intrat și am rămas șocați. Parcă nimerisem într-o altă lume. Cîndva, aici fusese un castel. Au fost păstrați intracți pereții, a fost păstrată atmosfera secolelor XVI-XVII. O îmbinare perfectă între vechi și modern. Nimic în plus, ce ar fi putut să deranjeze.

Și, dacă e să vorbim de acel liant al estonienilor de azi cu strămoșii lor, nu pot să nu amintesc de un alt local pe care l-am vizitat – restaurantul ”Olde Hansa”. Imediat ce i-am pășit pragul, am nimerit în epoca medievală. Nimic, dar absolut nimic, nu mai amintea că suntem în secolul al XXI-lea, într-o țară modernă, europeană. Anume o asemenea atitudine față de trecut înseamnă civilizație  europeană.

Deci, spuneam că am intrat în restaurantul ”Olde Hansa”. Ne-a întâmpinat un chelner îmbrăcat în haine de epocă, cerând să ne spălăm mâinile. Ne-a turnat apă deasupra unui lighean din bronz, după care ne-a invitat înăuntru.

Am văzut o sală semiîntunecoasă, luminată doar de zeci de lumânări. Nici o priză, nici un întrerupător, nici o lampă electrică. Mai mult ca atât: atunci când cineva dintre noi a întrebat dacă nu există wi-fi – deh, suntem oameni moderni și nu mai putem rezista nici măcar câteva ore fără internet – același chelner i-a răspuns, cu zâmbetul pe buze: ”Păi, suntem în epoca medievală. Despre ce fel de wi-fi vorbim?”.

Dar cu ce bucate am fost serviți! Absolut impresionante, tot din epoca medievală: și fripturi vânătorești, și pește copt, și sosuri picante;  magiun – din ceapă, bere – din miere. Nici urmă de farfor sau ustensile din inox.

Ce mai, am avut parte de o adevărată lecție de istorie.

Ah da! Chelnerul cunoștea vreo patru limbi străine. De fapt, toți chelnerii de aici sunt obligați să cunoască mai multe limbi străine. E un semn de respect pentru cei ce pășesc pragul localului. Și asta e o atitudine europeană.

Dar să revenim în timpurile noastre. Tallinn. Septembrie – octombrie 2015

În cele cîteva zile petrecute în capitala Estoniei am avut întâlniri cu reprezentanți ai Ministerului Dezvoltării Rurale (ceea ce la noi ar însemna Ministerul Agriculutirii), ai Ministerului Economiei, ai Reprezentanței Comisiei Europene în Estonia, ai Centrului Parteneriatului Estic, ai Agenției de Dezvoltare Regională și Locală, ai Centrului e-Estonia, ai Camerei de Comerț și Industrie din Estonia…  Am vizitat și Ambasada Republicii Moldova la Tallinn, unde am avut discuții neformale la un ceai.

Estonienii au avut mult curaj
Dacă e să vorbesc despre fiecare întâlnire în parte, ar ocupa foarte și foarte mult loc – atât de interesante și utile au fost. De aceea mă voi referi la anumite subiecte ce țin de domenii, pe care noi, aici, în Republica Moldova, le considerăm esențiale, chiar vitale.

De 24 de ani încercăm să facem lumină, să punem la punct reformele și nicidecum nu ne reușește. Ba că e prea devreme, ba că la mijloc sunt oameni și nu avem dreptul să distrugem destine, ba că nu e cazul… Motive sunt multe și diferite. De aceea și ne tot bălăcim în mizerie, ne tot plângem că e rău, dar nu vrem să facem nimic pentru a schimba situația.

Estonienii au avut mult mai mult curaj. Au tăiat, uneori, pe viu. Cum să tratezi o boală, dacă nu aplici o injecție sau, în cazurile mai grave, nu recurgi la intervenții chirurgicale? Da, dor. Uneori durerea e insuportabilă. În schimb, după o anumită perioadă, te simți mult-mult mai bine.

Asta au făcut estonienii: au scăpat de multe, foarte multe ”maladii”. Perioada de ”convalescență” a fost de durată. Dar au meritat și operațiile mai dureroase, și răbdarea.
Ceea ce este foarte important e faptul că estonienii au avut parte și de mulți ”doctori” buni.

În agricultură
În anul 1991, Estonia avea înregistrate 74 mii de gospodării țărănești, iar numărul angajaților în agirucltură era de 110 mii. Agricultura, în acea perioadă, se confrunta cu mari probleme. În 2014, au rămas doar 12 mii de gospodării țărănești, iar numărul angajaților în agricultură era de 20 de mii. Agricultura, însă, prosperă.

Apropo, cele mai mici exporturi se înregistrează în Federația Rusă. Partea leului revine statelor membre ale Uniunii Europene: Letonia, Finlanda, Lituania, Germania, Danemarca, Olanda, Slovacia.

”Reformele au fost acceptate cu greu. Așa-zișii baroni roșii au pus mari piedici. Dar am rezistat. Nimeni nu credea că vom avea vreodată performanțe în agricultură. Iată că le avem. După aderarea la Uniunea Europeană, am primit foarte multe ajutoare”, ne-au spus oficialii de la Ministerul Dezvoltării Rurale.

La ora actuală, subvențiile statului pentru agricultori constituie 120 euro per hectar. Rata dobânzilor la creditele bancare pentru dezvoltarea agriculturii este de doar 2-3%. În satele estoniene au început să apară deja mini-fabrici de lapte, de carne, de bere. Ce mai, agricultura se dezvoltă în ritmuri rapide. Nu e nimic complicat, spun oficialii, trebuie doar să fii activ. Și să muncești.

În economie
Estonia este, la ora actuală, foarte atractivă pentru investitori, căci legea e lege, justiția își face treaba, corupția e la cote minime.  Dacă, în anii 2007-2013, accentul era pus pe tehnologii și infrastructură, acum se pune pe o nouă strategie, numită sugestiv: ”Oameni și economie inteligentă”.

Șeful Departamentului dezvoltare economică din cadrul Minsiterului Economiei Estoniei, Kaupo Reede, a recunoscut: ”Inițial, și nouă ne-a fost frică. Am trecut prin trei crize rusești: căderea URSS, reorientarea spre alte pieți decât cele rusești și sancțiunile de anul trecut. Dar, după fiecare criză, Estonia a devenit mai puternică. Am înțeles: dacă vrem să fim independenți, trebuie să muncim, nu să ne uităm doar spre Rusia”. Apoi a continuat: ”Cu Federația Rusă orice prost poate face comerț. Ca să pătrunzi pe piața europeană, trebuie să pui în mișcare și creierul”.

A recunoscut că a ajuns la această concluzie nu din auzite, ci a simțit-o pe propria piele. Or, dânsul a fost, ani buni, un om de afaceri prosper. Acum, a decis să lucreze, așa cum ne place nouă să spunem, ”la stat”. De ce? ”Pentru că este o onoare să slujești statului”, a fost răspunsul. Atenție! Să slujești statului. Nu statul să-ți slujească și nici să profiți de pe urma activității tale într-o structură de stat.

Relațiile interetnice
Să nu credeți că Estonia a soluționat toate problemele ce țin de relațiile interetnice. Nu. Cetățenii vorbitori de limbă rusă continuă să se plângă că sunt marginalizați, că limba estoniană în școlile rusești nu se predă la nivelul cuvenit, astfel că, la absolvire, tinerii rusolingvi să poate vorbi fluent estoniana. Își mai amintesc și acum, cu indignare, despre permutarea monumentului soldatului sovietic din centrul Tallinlului într-un cimitir militar de acolo, deși au trecut de atuni opt ani.

De fapt, au același discurs ca și conaționalii lor din orice alt stat postsovietic. Am întrebat-o pe Olesja Lagashina, redactor al ediției ruse a ziarului ”Postimees” din Tallinn: ”Dacă sunt marginalizați, de ce nu revin în țara strămoșilor lor, în Rusia?”. Răspunsul a fost: ”Ce să caute acolo? Dacă e să plece undeva, ei aleg țările vecine cu Estonia: Finlanda, Suedia…”.
Adică, aleg să meargă acolo unde e mai bine, chiar dacă, în acele țări, nimeni nu le creează condiții speciale pentru a-și vorbi limba maternă nestingherit. Dimpotrivă, ca să supraviețuiască, sunt nevoiți să învețe o limbă străină lor.

Dar estonienii? Cei mai tineri vorbesc fluent engleza. De rusă au cam uitat. În cazul în care îi întrebi de nemulțumirile conaționalilor rusolingvi, doar zâmbesc.

Corupția
Încrederea în justiția estoniană e foarte mare. Spre exemplu, 80% dintre estonieni au încredere în poliție. Oamenii știu că, dacă cineva a încălcat legislația, indiferent dacă e om de rând sau conducător de rang înalt, va plăti cu siguranță. Totodată, știu cu toții că oricine în țara lor va avea parte de o justiție corectă.

Am întrebat un oficial de la Centrul de Dezvoltare Regională și Locală, dacă estonienii s-au confruntat vreodată cu corupția? ”Nu, nu am avut asemenea probleme niciodată. Vorbesc de probleme majore”. Nu au avut estonienii probleme nici cu reformarea justiției. Totul s-a întâmplat de la sine și foarte rapid.

Știți de ce? Pentru că estonienii au o altă mentalitate și o altă cultură. În plus, așa cum am spus anterior, au avut și au parte de mulți ”doctori” buni, care știu să pună ”diagnosticul” corect și știu exact ce ”tratament” trebuie aplicat.
”Legi în interesul unor grupări nu ar trece în Estonia. Țara e mică, iar presa e foarte atentă. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, ar fi mare scandal”, am auzit în altă parte.

Sfaturi pentru moldoveni
Le-am primit de la Centrul Parteneriatului Estic.
1. Trebuie să parcurgeți aceeași cale pe care am parcurs-o noi.
2. Trebuie de lucrat mult. Într-o zi nu poți schimba lucrurile.
3. Și la noi, inițial, popularitatea Uniunii Europene era foarte mică. Pentru că reformele au fost  foarte dure. Totuși, estonienii au înțeles că de aceste reforme nu are nevoie Bruxelles-ul, ci noi, pentru a ne îmbunătăți viața.
4. Schimbarea mentalității. ”Și noi am venit din URSS, dar am avut noroc de vecini buni, cum ar fi Finlanda sau Danemarca, astfel că exemplul lor ne-a înaripat. Am înțeles că nu trebuie să așteptăm să ne rezolve altcineva problemele”.
5. Oamenii trebuie informați în permanență despre beneficiile Uniunii Europene, să li se aducă la cunoștință cât mai multe istorii de succes.
6. Bruxellles-ul e cu ochii pe Republica Moldova. Acordul de asociere a intrat în vigoare. Se așteaptă de la dumneavoastră rezultate. Știm că sunteți într-o situație foarte complicată. E un lucru uriaș de realizat, ca Republica Moldova să ajungă în UE. Poate că cineva se aștepta ca a doua zi după semnarea Acordului să se schimbe multe lucruri. Imposibil. Minuni nu există.

NOTĂ:
Parcursul european al Estoniei
1995, noiembrie – depune cererea pentru aderare la Uniunea Europeană
2004, mai – devine membră cu drepturi depline a Uniunii Europene
2007, decembrie – devine membră a spațiului Shengen
2011, ianuarie – adoptă moneda euro.
Estonia are, la ora actuală, cel mai mare produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor dintre toate fostele republici ale URSS. Bugetul de stat al Estoniei este, în prezent, de 1 miliard 600 milioane de euro. Asta, la o țară cu o populație de trei ori mai mică decât a Republicii Moldova!
Banca Mondială a catalogat economia Estoniei „cu venit mare” , iar Fondul Monetar Internațional – ca „economie avansată”. Națiunile Unite clasifică Estonia drept „țară dezvoltată” cu un Indice al Dezvoltării Umane „foarte ridicat”.
Estonia se află pe primele locuri în ceea ce privește  libertatea presei,  libertatea economică, libertatea politică și educație.
La ora actuală, salariul mediu în Estonia este de 1000 de euro, pensia minimă – 400 euro. Apa potabilă, de cea mai bună calitate, a ajuns absolut la toți estonienii. Nu există nici un fel de probleme din punct de vedere energetic. Țara produce circa 75% din energia electrică pe care o consumă.
În anii 2007-2013, Estonia a primit de la UE subvenții în valoare totală de 5100000000 euro, iar în perioada 2014-2020 subvențiile vor constitui 5900000000 euro. Iată ce înseamnă să-și faci temele de acasă. Iată ce înseamnă Uniunea Europeană.

În concluzie
Estonia și-a declarat independența la 21 august 1991. Republica Moldova și-a declarat independența la 27 august 1991. Unde a ajuns Estonia? Unde a ajuns Republica Moldova? De ce?
E o temă pentru meditații pentru fiecare dintre noi.

Lucia Bacalu