Porniți într-o călătorie cu parfum de carte. Cît nu e prea tîrziu

Mie, iubite cititor, îmi place să citesc. Orice și oriunde.
Macaulay a zis: ”De-aș fi cel mai mare rege pe pămînt, de-aș avea palate și grădini, mese și vinuri, mașini, haine scumpe și sute de servitori, dar cu condiția să nu am niciodată cărți de citit, n-aș vrea să fiu rege. Mai bine aș vrea să fiu sărac într-o cocioabă, cu o grămadă de cărți alături, decît rege căruia să nu-i placă să citească”.
Anul acesta, Biblioteca Publică Raională a desfășurat ediția a V-a a Festivalului Național al Cărții și Lecturii. Cu părere de rău, sînt nevoită să-i dau dreptate marelui Cantemir, care spunea că ”moldovenilor nu le place să citească”. De altminteri moldovenii nu numai că nu sînt iubitori de învăţătură, ci chiar le e urîtă aproape la toţi… Ei cred că oamenii învăţaţi îşi pierd mintea şi, atunci cînd vor să ”laude” cunoștințele cuiva, zic că acel cineva a înnebunit de prea multă învăţătură”.
Nu e nevoie de sondaje pentru a constata că moldovenii nu se prea împacă cu cartea. Pentru că, atunci cînd pomenești despre un subiect de lectură și începi cu întrebarea: ”Care este ultima carte pe care ai citit-o?”, moldovenii nu prea au ce răspunde.
Președintele Italiei, Sergio Mattarella, a afirmat, în cadrul unei conferințe organizate de Corriere della Sera, că viața nu poate fi înțeleasă decît prin și grație cărților. Inaltul demnitar a susținut de asemenea că recomandă clasicii ruși, în special pe Dostoievski, ca lectură benefică pentru tinerii în formare și a mărturisit, în cadrul aceleiași onorabile adunări, că este un cititor înrăit. Vă imaginați vreun președinte de-al nostru afirmînd așa ceva?
,,Un tînăr rege, pentru a-și arăta valoarea, obişnuia să caute necontenit prilej de ceartă cu regele ţării vecine. Bătrînul rege încercase pe toate căile să stabilească legături de prietenie cu tînărul său vecin. Dar în zădar. Într-o zi, tînărul porni război. Înţeleptul rege, amintindu-şi cîte prostii făcuse el însuşi în tinereţe şi că tînărul rege este la vîrsta la care nu i se poate cere înţelepciune, porunci căpitanilor săi să-l prindă viu.
Cînd acesta fu adus şi-l văzu speriat, bătrînului rege i se făcu milă de el, dar se prefăcu mînios şi-l condamnă la moarte. Tînărul implora îndurare… ”Bine, îţi mai dau o şansă!”, se prefăcu înduplecat regele. A doua zi, i se puse în braţe un vas plin ochi cu apă şi i se spuse: ”Va trebui să înconjori curtea fără să verşi nici un strop de apă, altfel vei muri. Iată, călăul este în spatele tău, cu securea pregătită”.
Regele poruncise ca supuşii săi să se aşeze de-a lungul drumului: cei din stînga să-l jignească şi să-l huiduie, cei din dreapta să-l laude… Tînărul reuşi să înconjoare curtea fără a risipi nici un strop de apă, iar bătrînul rege îl întrebă: ”De ce n-ai întors batjocura mulţimii care te jignea şi rîdea de tine?”. ”N-aveam vreme! Trebuia să am grijă de vasul cu apă!”. ”Dar de ce n-ai răspuns măcar celor care te lăudau?”. ”N-aveam vreme, trebuia să am grijă de apă, să nu se risipească…”. ”Tinere, vezi, aşa n-am eu vreme de prostiile tale, pentru că ţara are nevoie de mine! Nu mai căuta aplauze ieftine, ai grijă de vasul pe care soarta ţi l-a dat în grijă. Ţara şi poporul tău au nevoie de destoinicia ta! Orice om are un suflet pe care trebuie să-l îngrijească şi o misiune personală pe care trebuie s-o îndeplinească”.
Morala: ”Un strop de cerneală poate face un million de oameni să gîndească, să iubească, să spere, să plîngă și să trăiască…”.