Fără haos și revoluții

Doamne, în ce țară trăim? Parcă văd cum unii deja sînt gata să-mi sară în cap și să strige: ”Nu e țară! România mare e țara noastră!”. Și totuși, întreb: ”Doamne, în ce țară trăim?”. Orice ai face, nu e bine. Nu mai ai dreptul nici măcar să te bucuri. Democrația noastră a luat-o cu totul razna. A pus stăpînire pe ea o gașcă de inși care tot schelălăie.
Citeam, chiar de Ziua Independenței, niște gînduri ale unui fost deputat ziarist. Cică, se uită prin geam la mulțimea ce sărbătorește în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău și îi este greață. Îi este greață, căci, după 24 de ani de independență,  avem doar corupție, banditism și minciună. Oare de ce nu-i era greață acum doi ani, cînd se afla la treuca puterii? Era cumva mai bine în țară?
Tare mulți ”bolnavi” au ieșit la iveală de Ziua independenței și toți cu aceleași simptome: grețuri și vomă. Frustrările, probabil, i-au infectat cu totul.
Înțeleg foarte bine: poți să fii în opoziție, poți să critici guvernele, parlamentele, sistemul în întregime. Dar ce ai cu țara și poporul ei care, iată, se bucură? De ce să-ți fie greață? Și, dacă ți-i greață, fă-ți o dezintoxicare. Mergi la biserică, de exemplu, și roagă-te pentru luminarea poporului pe care îl urăști că, vezi Doamne, a ales din nou ”bandiții și criminalii”, iar acum se și mai bucură.
În acea zi de sărbătoare, ca niciodată, am descoperit, cu tristețe, cît de mulți tineri bătrîni avem. Da, da, tineri bătrîni. Chiar dacă au 25-30 de ani, au învățat un singur lucru: să scîncească. Și să critice! Se tot dau tari și amenință: vom pleca din țara asta! Unde să plece? Și cine îi așteaptă?
O parte dintre cei foarte buni au plecat, din păcate, și și-au făcut un rost, s-au afirmat în țări străine. O altă parte a reușit să se afirme în orașul sau satul lor. Atîtea exemple frumoase avem! Dar despre ele nu se prea vorbește.  E mult mai simplu să criticăm totul de-a valma.
Eu și mulți alții ca mine am înțeles demult:  avem o conducere coruptă și criminală! Am auzit de o mie de ori acest lucru și mi-a intrat nu doar în cap, ci și în măduva oaselor. Dar… Poate mi-a scăpat ceva. A fost cumva o revoluție sau o lovitură de stat, grație căreia au venit la putere cei pe care îi avem? Nu tot noi i-am ales?
Decît să plîngem și să criticăm fără noimă, nu ar fi mai bine să ne gîndim cam ce am făcut fiecare dintre noi pentru această țară?  De exemplu, cînd ultima oară am măturat scările din blocul în care locuim sau am făcut ordine în jurul gardului casei noastre?
Dacă vă este atît de rău, demonstrați că sînteți în stare de mult mai mult decît să criticați și să vă plîngeți. Cine știe, poate mîine poporul vă va încredința vouă, celor frustrați azi, puterea. Fără  haos și revoluții.