Cu buletinul românesc, după prețuri mai bune la Ungheni

Odată cu liberalizarea accesului în Republica Moldova a cetățenilor europeni, la sfârșitul lunii iunie, a crescut și numărul deținătorilor de cetățenie română care traversează frontiera.

Totodată au început să se răspândească zvonurile că românii de pe malul drept al Prutului ar fi invadat piețele apropiate moldovenești pentru a-și face cumpărăturile la prețuri mai mici. Dacă sunt doar niște rumori sau nu, am mers să aflăm în una dintre cele mai apropiate localități de punctul de trecere Sculeni – Ungheni.
Creșterea vizitatorilor străini este confirmată de Serviciul Vamal al Republicii Moldova. Începând cu 19 iunie 2015 până la 11 august (ziua vizitei echipei TIMPUL la Ungheni), prin punctul de trecere Sculeni, polițiștii de frontieră au înregistrat peste 155,5 mii de traversări ale persoanelor, dintre care circa 82 mii de oameni intrau în R. Moldova. Din numărul total aproape jumătate sunt cetățeni străini. Mai mult, potrivit ofițerului de presă al instituției vizate, Daniela Mânzatu, „a fost stabilit că 94% dintre persoanele care au traversat punctul de trecere Sculeni o constituie cetățenii românii care aleg să vină în Republica Moldova în baza buletinului de identitate și doar 5% dintre aceștia au traversat hotarul, legitimându-se cu pașaportul”.
În perioada 19 iunie 2015 până la 11 august, punctele de trecere situate la frontieră cu România atestă un flux mărit de persoane și mijloace de transport: 1.335.262 traversări persoane și 401.393 unități de transport.
Pe teritoriul orașului Ungheni activează trei piețe, dintre care două mai mici au program zilnic, iar ultima – numită Piața Centrală sau Piața Mare – își deschide porțile doar joi și duminică. Noi am ajuns aici marți, reușind să discutăm doar cu vânzătorii din primele două târguri. Întrebați dacă au observat o creștere a vânzărilor datorită fluxului mare de noi vizitatori, majoritatea dădeau nedumeriți din umeri, iar unora chiar am reușit să le stârnim un zâmbet amar. Se pare că cele două piețe nu se bucură de un prea mare interes din partea fraților de peste Prut.
„Noi mergem să cumpărăm de la ei, iar ei vin la noi”
Piața Setraco SRL, sau „cea din centru”, cum îi spun localnicii, a fost prima vizitată de noi. Deși era mijloc de zi lucrătoare, locul era plin de viață. „Sunt români prin oraș, dar să spun că e mare îmbulzeală, n-aș putea. Am văzut mulți la marketuri, dar nici nu-i ieșit din comun numărul lor”, spune o tânără vânzătoare. „Au crescut vânzările? Nu la noi! Ei vin să cumpere biscuiți, bomboane, că la ei sunt mai scumpe”, adaugă alt vânzător, sugerându-ne să ne apropiem de o colegă de-a sa care vinde anume aceste produse.
„Nu prea vin la noi românii. Ei caută să cumpere en-gros. Vin și se uită cu calculatorul în mână să vadă dacă le iese mai ieftin. Aceeași marfă ca la noi se vinde și în România. Noi mergem să cumpărăm de la ei, iar ei vin la noi”, explică femeia. Potrivit acesteia, dacă moldovenii importă de peste Prut haine și citrice, în primăvară, atunci ei caută în târgurile noastre „ce nu găsesc acolo – murături, halva, pește sărat, pește afumat”. Aranjând zecile de cutii cu produse de patiserie, ea ne-a mărturisit că marfa ei are deseori de suferit din cauza condițiilor proaste oferite de piață și ne-a sugerat mai mult să ne interesăm de ce administrația nu-și bate capul pentru oamenii care lucrează în piață. „Ia uitați-vă la cărările dintre gherete. Oare cumpărătorilor le e plăcut să meargă pe aici și să-și rupă picioarele? Noi plătim pentru doi metri 2000 de lei, pentru 20 de zile lucrătoare. Spuneți-le administratorilor că banii pentru arendă trebuie să corespundă condițiilor! Cu asta trebuie de luptat, mai ales dacă vor veni mai mulți cumpărători din România”, ne spune vânzătoarea de fursecuri.
„Carne, spirt, țigări, benzină”
O bătrână pe care-am întâlnit-o în aceeași piață, venită să vândă câteva kilograme de legume strânse din propria grădină, ne-a spus că zvonurile care ne-au adus în Ungheni sunt mai mult despre Sculeni și că acolo ar fi crescut cel mai mult vânzările. „Vama-i acolo și lor le e mai aproape. Am fost odată să cumpăr niște pește și am văzut foarte mulți români la piață. Ei cumpără și lactate”, ne-a spus femeia întreruptă de un vânzător care a auzit discuția noastră. „Ei da, ei vin să cumpere de la noi alcool. Pe care-l auzi și-l vezi caută alcool de-acela de 85 de grade”, spune acesta râzând.
În cea de-a doua piață vizitată de noi, „de lângă Tinerețea” sau Pitulici SRL, am primit cam aceleași răspunsuri. „Românii cumpără carne, spirt, țigări”, ne zice o vânzătoare de fructe. „Benzină, solearcă (n.red.: motorină)”, adaugă altcineva. Cât despre pește, ne zic mai mulți comercianți curioși de discuția noastră, se aude că „de când cu buletinele astea, se planifică să se deschidă un magazin mare de pește”.
„Da’ lasă-i să vină, că ai noștri n-au bani să cumpere produsele noastre”
Chiar dacă unii dintre vânzători spuneau că de o mare popularitate se bucură carnea, o comerciantă de mezeluri și carne crudă a doborât aceste afirmații. „Ei vin cu calculatorul și se uită la diferența de preț și când transformă în banii lor, socot că la ei e mai ieftin. Dar, ca atare… eu nu știu, nu mă pricep în asta. Sunt care cumpără, dar majoritatea umblă să calculeze diferența. Care vine – vine cu treabă, care – nu, vin că le-o dat voie să umble încolo-încoace”, ne spune vânzătoarea de carne.
În același timp, două vânzătoare de pește ne spun că fluxul de cumpărători veniți din România nu s-a schimbat, ba mai mult, numărul lor a fost mare și înainte ca aceștia să poată intra în Republica Moldova legitimându-se doar cu buletinul de identitate. „Acum, pur și simplu, vin și oameni simpli. Da’ lasă-i să vină, că ai noștri n-au bani să cumpere produsele noastre”, zic femeile, sugerând că ar fi mai bine să scriem despre veceurile din piață sau, mai bine zis, lipsa lor. „Ele nu lucrează. Suntem nevoiți să mergem la rudele care locuiesc în apropiere, la magazine să ne cerem voie. Pentru ce plătim această taxă, dacă ei nu pot organiza măcar un veceu? Am vorbit și cu administrația, iar ei zic că nu e a lor, că e a altora”, adaugă ele.
O altă comerciantă cu care am discutat ne-a recunoscut că nu i-a văzut niciodată prin această piață, însă i-a întâlnit prin oraș. „Merg, dau bună ziua pe limba lora, dar cumpără mai mult de la Piața Centrală”, afirmă aceasta.
Cozi la stațiile de alimentare PECO
Dacă, într-adevăr, Piața Centrală este unica ce se bucură de o mare popularitate în orașul Ungheni, am încercat să aflăm de la directorul acesteia, Dumitru Malanciuc. „Aici nu au crescut foarte mult vânzările, însă în Sculeni s-a înregistrat o creștere mare a vânzării de benzină și motorină, la stațiile PECO sunt cozi mereu. Se întorc înapoi și cu produse alimentare, băuturi alcoolice și 1-2 pachete de țigări”, afirmă acesta. Directorul ne-a spus că mulți dintre cumpărătorii de peste Prut vin chiar și cu bicicletele pentru a se aproviziona de la Piața Mare din Ungheni sau cea din Sculeni. Și iarăși, legumele și fructele nu au fost menționate nici de Dumitru Malanciuc ca fiind produse cumpărate la greu de cei veniți din România. „Sunt companii și chiar gospodării țărănești care le exportă la ei sau se duc chiar în Iași la piață să vândă. Nu au ei nevoie să vină pân-aici după legume și fructe”, ne convinge directorul pieței.
Sursa: Ana Gherciu / timpul.md