Tinerii călărășeni – împotriva discriminării
După ce, cu două luni în urmă, elevii de la Liceul ”Mihail Sadoveanu” din Călărași au avut parte de o întîlnire cu experți în cadrul unui proiect privind promovarea toleranței și diversității în societate, implementat de Asociația Presei Independente, iată că acum, unii dintre ei și-au expus gîndurile pe hîrtie. Am selectat cîteva crîmpeie din eseurile lor, pe care le publicăm în această pagină de ziar.
Mariana Zamfir
Prea mare iubire față de noi și prea puțină – față de alții
Merge un copil pe stradă. Este foarte necăjit, pentru că nu are nici un prieten. Chiar dacă soarele strălucește în toată splendoarea sa, pentru el ziua este una dintre cele mai posomorîte. Un simplu zîmbet din partea unui trecător l-ar putea face fericit.
Nu are pe nimeni care să îi fie alături. El provine dintr-o familie social-vulnerabilă. Nu are frați și nici surori. Se simte foarte singur, căci părinții nu găsesc pentru el niciodată cuvinte frumoase. Îl educă prin violență și nu e zi în care ei să nu fie în stare de ebrietate. Situația financiară a familiei este una deplorabilă, nu are nici măcar strictul necesar. Din această cauză, colegii de clasă nu doresc să comunice cu acel copil. Își bat joc de el cu fiecare ocazie posibilă, excluzîndu-l din cercul lor de comunicare.
Cazul respectiv este o formă de discriminare des întîlnită în societatea noastră.
John Locke, filosof englez din secolul al XVII-lea, spunea: ”Orice nedreptate izvorăște din prea mare iubire față de noi înșine și din prea puțină iubire față de alții”. Iată una din cauzele apariției
acestui fenomen, numit discriminare. Un alt motiv este lipsa de respect și punerea pe prim plan a intereselor personale, și nu ale celor ce ne sînt în preajmă. Dintr-un oarecare punct de vedere, este bine cînd nu ne lăsăm influențați de tot ce are loc în jur, însă, oricît de importante ar fi scopurile noastre, respectul și toleranța nu trebuie să lipsească din setul nostru de valori.
Marica Sîrghi
De multe ori, nu vrem să înțelegem că sîntem oameni
Discriminarea este un lucru din ce în ce mai evident în zilele noastre. Consider că e o problemă majoră și chiar dureroasă. Ducem un război continuu cu prejudecățile, ne considerăm perfecți, dar nu putem înțelege consecințele adevărate ale discriminării. De multe ori, nu vrem să înțelegem că sîntem oameni. Știm că ne doare cînd sîntem neglijați, înlăturați sau izolați, dar nu încetăm, la rîndul nostru, să diferențiem oamenii prin acțiunile și comportamentul nostru.
Știm deja că discriminarea este acțiunea prin care unele persoane sînt tratate diferit. Dar prin ce sînt ele diferite? Prin faptul că gîndesc diferit? Că arată diferit? Sau prin simplul motiv că noi ne considerăm mai presus, mai diferiți?
Pentru noi, elevii, cel mai frecvent tip de discriminare este cel școlar. Fiind discriminat, copilul începe să caute metode alternative de exprimare emoţională: de la refugiu în fantezii pînă la comportament antisocial sau agresivitate orientată asupra sinelui sau a altor persoane – sînt concluziile psihologilor ce au lucrat asupra studiului privind discriminarea în sistemul şcolar din Republica Moldova.
O glumă, un cuvînt spus fără gîndire duce la o afectare morală și psihică. De aceea apelul care urmează este binevenit: ”Conștientizează că ești om și vrei să fii tratat ca un om!”.
Elena Catană
Școala poate deveni un scut al antidiscriminării
Mediul școlar este solul fertil din care răsare și crește inflorescența oricărui copil cu diferite particularități definitorii. Cartea ar reprezenta soarele care-i oferă lumină, întrucît ea face deschidere spre valorile general-umane și drepturile omului. Anume respectarea acestor drepturi asigură o dezvoltare armonioasă a societății.
Însă, precum dintr-un sol fertil răsar și plante dăunătoare, așa și în școală mai există, în rîndurile elevilor, unii care îi disprețuiesc pe ceilalți. Aici mă refer la situația copiilor cu nevoi speciale, care cu dificultate se încadrează în colectivul clasei din cauza dicriminării din partea unor colegi mai puțin îngăduitori. Acest lucru le adumbrește zîmbetul de pe față. Imaginați-vă cum ar crește o floare sub umbra deasă a unui pom?!
Un remediu ar fi sensibilizarea opiniei publice prin: ore de dirigenție în cadrul cărora să se promoveze respectarea valorilor general-umane, organizarea diferitor training-uri la care să participe elevii și părinții împreună cu profesorii.
În opinia mea, pentru orice problemă există o cale de rezolvare, important este să-i găsim cheia. Iată de ce îmi exprim convingerea că, doar consolidîndu-ne eforturile: părinți, profesori, elevi, vom reuși să creăm o atmosferă favorabilă de lucru în ceea ce privește acumularea cunoștințelor.
În concluzie, școala poate deveni scutul antidiscriminării, dacă-și canalizează corect eforturile.
Lasă un răspuns