Îngerii păzitori

Știați, dragi prieteni, că și bibliotecile au îngeri păzitori? Sînt niște spirite înaripate, prietene cu spiritele noastre înaripate. Biblioteca este și ea visul nebun al unui înger care a adunat într-un singur loc alți îngeri ai cuvintelor – poeții și scriitorii.
Zilnic, miracolele se întîmplă în jurul nostru – îngerii insistă să fie auziți. Dar noi, avînd formule pentru toate, nu luam seama la nimic din toate acestea și ne lăsăm duși de voia întîmplării.
Plînge îngerul păzitor al bibliotecii. Plînge în leagănul de îngeri care își caută cuvintele printre rafturi. Se spune că îngerii au primit aripi ca să fie mereu departe. E greu să-i apropii. E greu dacă ești departe de lumina cărților.
,,Un maestru mergea, împreună cu discipolul său, pe drum, în toiul nopţii. Înţeleptul ţinea în mînă un felinar. ”Maestre, a întrebat discipolul, este adevărat că vezi pe întuneric?”. ”Da, este adevărat”, îi răspunse acesta. ”Şi atunci de ce ai luat felinarul?”, urmă o altă întrebare. Răspunsul a fost impresionant: ”Ca să nu dea alţii peste mine!”.
Citisem undeva că, iniţial, guvernele au avut funcţii foarte limitate. Scopul lor a fost doar să ”păstreze şi să protejeze”. Apoi, cineva a adăugat și ”să dea”. Iată atunci guvernele au început să creeze societatea – mai degrabă decît să o păstreze. Dacă fiecărei persoane de pe planetă i s-ar îndeplini nevoile fundamentale, dacă oamenii ar putea trăi în demnitate, scăpînd de lupta pentru supravieţuire, oare nu s-ar deschide drumul pentru ca întreaga umanitate să se angajeze în realizarea unor scopuri mai nobile?
”Doi îngeri călători s-au oprit să petreacă o noapte în casa unei familii bogate. Acei oameni, însă, nu i-au lăsat pe îngeri să doarmă în camera de oaspeţi, ci le-au oferit un loc friguros în pivniţă. În timp ce îşi pregăteau patul pe podeaua tare, îngerul mai bătrîn a văzut o gaură în perete şi a reparat-o. Cel mai tînăr l-a întrebat atunci de ce reparase gaura. ”Lucrurile nu sînt întotdeauna ceea ce par a fi”, a fost răspunsul.
Noaptea următoare, îngerii au venit să se odihnească la o familie foarte săracă, dar ospitalieră. După ce au împărţit din puțina lor mîncare, soţii au cedat patul lor şi astfel îngerii au dormit confortabil. A doua zi, dimineața, îngerii au găsit capul familiei plîngînd. Singura lor vacă, a cărei lapte era unica lor sursă de venit, zăcea moartă. Îngerul tînăr, înfuriat, îl întreabă pe cel bătrîn: ”Cum ai putut să laşi ca acest lucru să se întîmple? Primul bărbat avea totul şi tu l-ai ajutat. A doua familie avea puţin şi, cu toate acestea, au împărţit totul cu noi, iar tu ai lăsat vaca lor să moară!”.
”Lucrurile nu sînt întotdeauna ceea ce par a fi”, a răspuns din nou îngerul bătrîn, după care a continuat: ”Cînd  eram în pivniţa vilei, am văzut că în acea gaură din perete era depozitat aur. Pentru că stăpînul era lacom şi nu dorea să împartă averea cu nimeni, am astupat gaura şi astfel nu o va mai găsi niciodată. Noapte trecută, în timp ce noi dormeam în patul fermierilor, îngerul morţii a venit pentru soţia lui. Eu i-am dat vaca lor în schimb. Lucrurile nu sînt întotdeauna ceea ce par a fi”.
Morala: ,,Cîteodată, exact aşa se întîmplă atunci cînd lucrurile se îndreaptă către o cale pe care nu o aşteptăm. Dacă ai credinţă, ai nevoie doar să crezi că tot ce este neprevăzut este în avantajul tău. Deschide ușa îngerului păzitor!”
Ala Mutilică