Gura-leului, și ornamental, și medicinală – Doctor Plant

Gura-leului este o plantă de gradină cu flori foarte frumoase, cunoscută și sub numele popular de gîtul-leului sau catelandru. Sînt 42 de specii, care diferă între ele, mai ales, prin nuanțele de culori ale florilor.
Gura-leului își are denumirea de la formatul special al florilor, care impresionează prin frumusețea lor. Dacă se apasă floarea, părțile sale laterale se deschid larg asemeni unei guri de leu.
Perioada de înflorire a plantei este în lunile de primăvară și apoi toamna. Nu este rezistentă iarna la frig, de aceea trebuie protejată. Vara, însă, nu suferă dacă este expusă în plin soare, ea poate sta și la temperaturi de 30 de grade.
Trebuie udată regulat și cultivată în sol fertil, bogat în materie organică. Gura-leului poate crește și în sol sărac din punct de vedere nutritiv, important este ca acesta să fie bine drenat și udat la timp.
Înmulțirea se realizează prin semințe, în februarie-martie. Acestea se pun în strat de turbă amestecat cu nisip, ușor umed și, în 8-12 zile, germinează. Înmulțirea prin butași nu se folosește foarte mult, pentru că este mai dificilă.
Gura-leului este o plantă ornamentală deosebită folosită în diverse aranjamente florale. Trebuie de avut grijă ca frunzele și florile sale să nu fie atacate de afide, care le sug seva și determină planta să devină lipicioasă, iar în timp să moară. Pentru combaterea afidelor se folosesc insecticide special, nu înainte însă de a spăla părțile afectate ale plantei. Gura-leului poate fi atacată și de ciuperci, care fac să apară pe frunzele și tulpina ei diferite pete întunecate, sau a unui strat de mucegai. Cel mai bine, în acest caz, este să fie eliminate părțile deteriorate și să se trateze planta cu un fungicid sau alte produse specifice pentru combaterea acestor ciuperci.
Florile și frunzele plantei se folosesc și în scop terapeutic, conțin diverse elemente active: mucilagi, pectină, rășină, acid galic, rinantină și substanțe amare. Au proprietăți antiinflamatorii, astringente, emoliente, diuretice, antiscorbutice, analgezice, de aceea sînt folosite în cazuri de faringită, inflamații sau ulcerații la nivelul cavității bucale, hemoroizi, arsuri la stomac, erupții și arsuri cutanate și afecțiuni ale ficatului. Planta se folosește atît pentru uz intern, cît și extern, sub formă de cataplasme, infuzie, tincturi, decoct.
Andrei Struc