A fi sau a nu fi picătura din ocean

A-ți cere scuze e o artă. Unii dăruiesc flori. Alții fac cadouri. Cei mai deștepți se exprimă prin cuvinte. Ceilalți continuă să trăiască de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic. Sau, și mai grav, închid ușa.
Nu e greu să ceri scuze. A zice ”Iartă-mă” e mai important decît să dăruiești 150 de trandafiri. Și ușa se va deschide, și ploaia va înceta, și va răsări soarele. Și tu vei merge înainte, fie că ești supărat sau fericit.
Dar ce este fericirea? Pentru mine e simplu. Sînt fericită că, uitîndu-mă pe geam, pot vedea trecătorii. Sînt fericită că pot urca și coborî scările, că am copii care mă așteaptă cu nerăbdare de la muncă, că în fiecare seară pot să-mi fac planuri pentru a doua zi.
Nu veți găsi măcar o poveste unde să nu fie și un personaj negativ. Spre exemplu, ”Scufița Rosie”. Sau ”Cenusăreasa” , ”Fata babei și fata moșneagului”, ”Capra cu trei iezi”… Dar toate se termină la fel. Cei răi sînt pedepsiți. Dreptatea triumfă. Așa e in povești. Nu și în viața de toate zilele.
,,A fost odată ca niciodată un discipol care îl întrebă pe maestrul său: ”Care este lucrul ce mă separă de adevăr?”. Maestrul îi zise: ”Îţi voi spune 12 povestioare care îţi vor părea simple, dar care sînt pline de înţelesuri adînci. Să meditezi asupra lor.
1. A fost odată o picătură într-un ocean ce spunea că nu există ocean. Tot astfel se întîmplă cu mulţi oameni. Trăiesc înăuntru lui Dumnezeu şi spun că nu există Dumnezeu.
2. ”Vreau să fiu liberă”, spuse picătura din mijlocul oceanului şi oceanul a ridicat-o la suprafaţă. ”Vreau să fiu liberă”, spuse din nou picătura şi soarele, auzind-o, o aşeză pe un nor. ”Vreau să fiu liberă”, spuse picătura încă o dată şi norul o eliberă, iar ea căzu în ocean.
3. O picătură deveni intelectuală şi mîndră de erudiţia ei. Deşi trăia în ocean, ea nu mai aparţinea oceanului. Deşi era înconjurată de miliarde de alte picături, se simţea singură şi neînţeleasă.
4. ”Nici o picătură nu este cu adevărat valoroasă. Viaţa unei picături este inutilă”, spuse picătura din mijlocul oceanului.
5. ”Fără îndoială, există un lucru de care mi-am dat seama: eu sînt mai importantă decît oceanul!”, spuse picătura din ocean.
6. ”Nu voi putea niciodată să ajung la ocean”, spuse picătura din ocean.
7. ”Ce-mi pasă mie de ocean?!”, spuse picătura din ocean.
8. Era odată o picătură care-şi regreta soarta. Era în mijlocul oceanului şi nu ştia nimic despre ocean.
9. O picătură din ocean chemă toate celelalte picături să i se alăture pentru a se răscula împotriva oceanului.
10.”Prin puterea cu care am fost investită, spuse picătura din ocean, de astăzi sînteţi excluse din ocean!”.
11. ”Tu te afli în mijlocul iubirii mele”, îi spuse oceanul picăturii. Dar picătura nu-l auzi, pentru că era plină de iubire pentru altă picătură.
12. ”Dacă aş putea cuprinde fiecare picătură cu dragostea mea, aş deveni ocean”, gîndi o picătură. Imediat, începu să reverse dragostea sa asupra tuturor picăturilor, pe rînd. Dar era o picătură care îi făcuse un rău şi, deși era capabilă de o mare iubire, picătura nu putu să o ierte. Pentru că nu putu să-şi reverse dragostea sa asupra ei, nu putu să devină ocean…”.
După ce ascultă aceste povestiri, discipolul îl întrebă pe maestru: ”A existat vreodată o picătură care a devenit ocean?”. Şi maestrul îi spuse ultima sa poveste: ”Era odată o picătură care căuta pacea și profunzimea oceanului. Dorinţa şi puterea de iertare îi era mare. Văzîndu-i aspiraţia, oceanul îi spuse: tu şi cu mine sîntem una!”.
Ala Mutilică