Drumuri către sufletul de copil

Se zice, iubiți cititori, că ziua bună se cunoaște de dimineață. Dar, în majoritatea cazurilor, eu zic altfel: ”Cum îți așterni, așa dormi!”.
Iată două simple exemple, pe care le povestesc copiilor mei, de fiecare dată cînd ei sînt puși pe ceartă.
O dimineață ca multe altele. Luați micul dejun cu familia. Din greșeală, fiica vă varsă ceașca cu cafea peste cămașă.
Nu aveți nici un control asupra unei astfel de situații. Totul va depinde de comportamentul măriilor voastre. Care e, de obicei, reacția? Într-un mod grosolan, vă certați fata, care a vărsat cafeaua pe dumneavoastră. Copila începe să plîngă. Dumneavoastră începeți să vă certați cu soția că a pus ceașca de cafea prea aproape de marginea mesei.
Furios, mergeți să vă schimbați cămașa. Soția încearcă să-și împace fiica, care întîrzie la scoală. Sunteți nevoit să o duceți dumneavoastră. Ieșiți în grabă și, deoarece întîrziați, încălcați regulile de circulație. Plătiți o amendă și, în sfîrșit, ajungeți la școală. Fiica sare din mașină fără să vă spună la revedere, fiind supărată. Ajungeți la serviciu cu o întîrziere de jumătate de oră. Vă dați seama că ați uitat servieta acasă.
Un mod groaznic de a începe ziua! Și, pînă la finalul serviciului, totul e pe dos. Ajuns seara acasă, observații că nici soția și nici fiica nu discută cu dumneavoastră. Motivul? Este răspunsul la modul în care ați reacționat dimineața.
De ce ați avut o zi proastă? Motivul oare e cafeaua vărsată? Sau poate fiica neatentă, ori polițistul ce v-a amendat?
Cauza sînteți dumneavoastră! Cafeaua nu a fost vărsată la comandă și nici intenționat. Ați avut cinci secunde la dispoziție pentru a vă decide comportamentul. Ați fi putut să vă liniștiți  fiica, care era speriată, rugînd-o să fie mai atentă. V-ați fi schimbat cămașa, v-ați fi luat servieta și ați fi plecat la serviciu, sărutîndu-vă soția și fiica. Ați fi ajuns la timp și v-ați fi apucat, liniștit, de muncă.
Vedeți diferența? Sînt două scenarii diferite. Același început, dar finalul, în fiecare caz aparte, e altul. Depinde de calea pe care o alegem.
Un fermier și-a dat seama că a pierdut ceasul în hambarul plin de fîn, din care tocmai ieșise. Nu era un ceas oarecare, ci unul cu valoare sentimentală pentru el. Dar, după o lungă căutare prin hambar, vazu că nu are nici un rezultat.
Ceasul era de negăsit. A chemat în ajutor niște vecini, dar nici aceștia nu au reușit să găsească ceva.
Cînd toți erau pe punctul de a renunța, un copil a venit la fermier și l-a rugat să îl lase singur în hambar pentru a căuta ceasul. După puțin timp, băiatul s-a intors cu ceasul în mînă și i l-a dat proprietarului.
Fermierul a rămas uimit și l-a întrebat:
– Cum de ai reușit să-l găsești? Eu, dar și ceilalți, l-am căutat toată ziua.
Băiatul i-a răspuns:
– Nu am făcut nimic special. M-am așezat și am început să ascult. În liniște, am auzit clinchetul acelor de ceas, după care am mers în direcția din care se auzea acel sunet.
Morala: ,,Linistea stă oricînd la dispoziția voatră. Bucurați-vă de cîteva clipe de liniște pe care să vi le acordați zilnic. O minte linistită poate gîndi, evalua și lua decizii mai ușor decît una agitată. Uneori, nu aveți nevoie să escaladați cei mai înalți munți, ci doar să aveți curajul și înțelepciunea de a sta în liniste”.
Ala Mutilică