Insula de pe Prut. De facto și de iure
O porțiune a rîului Prut din preajma satului Semeni, care desparte R. Moldova de România, nu mai este frontieră de stat. Nu de ieri și nici de azi, ci de prin anii 80 ai secolului trecut. Nimeni nu-și mai amintește cu exactitate cînd s-a întîmplat. Atunci, după decenii de zbucium, Prutul și-a schimbat albia. ”Cu natura nu te pui”, face o remarcă Isac Tarlapan, șeful Direcţiei regionale ”Vest” a Departamentului Poliţiei de Frontieră.
O istorie cu multe necunoscute
Terenul s-a aflat, mai bine de jumătate de secol, pînă la sîrma ghimpată, fiind cuprins parcă în brațele Prutului. Forma acel teren o peninsulă, unde, practic, nu călca picior de om, căci se afla în zona de frontieră. Apele rîului se tot izbeau de maluri, pînă într-o bună zi, cînd s-a întîmplat. Un teren de 27,8 hectare, aparținînd Republicii Moldova, s-a pomenit despărțit de Prut. S-a format, zice lumea, o insulă. Logic, deja în România. Nu și juridic. ”Stîlpul de frontieră este acolo unde s-a și aflat – în zona albiei vechi a Prutului”, explică Isac Tarlapan. Nu se vede și este imposibil să ajungi la el, dacă nu ai cumva cu tine o barcă.
De facto și de iure
”Deci, această porțiune de Prut este ”liberă”? Pot să mă scald, pot s-o trec înot, doar pe ea nu e frontiera de stat”, zic. Polițiștii de frontieră, prezenți la fața locului, zîmbesc. Un zîmbet care dă de înțeles că așa ceva nu va trece. Logica e logică, dar ordinea la frontieră e cu totul alta.
”Vedeți o cărărușă ce ”intră” în pădure? Iată pe acolo Prutul curgea anterior”, explică Nicolae Lăpteanu, directorul ÎS ”Silva-Centru”, căreia, de fapt, îi și aparține acest teren. Apoi îmi arată o altă cărărușă, pe unde apele Prutului se zbenguiau cîndva. Recunoaște că acest teren, totalmente împădurit, le provoacă silvicultorilor doar dureri de cap. La ora actuală, nimeni, dar absolut nimeni, nu poate spune cu certitudine ce crește în acea pădure, ce animale mișună, sînt sau ba dăunători. Ultima dată, silvicultorii au poposit pe insulă în anul 2011. Au împrumutat atunci o barcă pentru a ajunge acolo.
Arendat pentru a vîna
În acel an, 2011, o parcelă impunătoare de la Prut, inclusiv insula de 27,8 hectare, a fost dată în arendă pentru o perioadă de 49 de ani, adică pînă la 21 noiembrie 2060. Contractul a fost semnat de directorul general de atunci al Agenției pentru Silvicultură ”Moldsilva”, Ion Lupu. Arendașul, un om de afaceri din Ungheni, se obliga să construiască acolo drumuri temporare, obiecte vînătorești, căci terenul, se arată în contractul cu pricina, este de vînătoare.
O fi el de vînătoare, dar iată că poliția de frontieră a stricat toate planurile arendașului, dar și ale arendatorului. În zona de frontieră, pe o rază de 500 de metri, nu se permite vînatul. Ce vînat? În acea zonă, mai că nu ai voie să faci fotografii!
Cu și fără sîrma ghimpată
Cu sîrma ghimpată, era mult mai simplu pentru polițiștii de frontieră. Atunci, doar persoane alese puteau ajunge la Prut, puteau să se plimbe pe malul lui și să admire natura neatinsă de mîna omului.
”Slavă Domnului că a fost scoasă! O spun cu toată sinceritatea: acum, ne este mult mai ușor și ne confruntăm cu mult mai puține probleme în fîșia forestieră de la Prut”, susține Nicolae Lăpteanu. Dînsul are argumentele sale, foarte convingătoare de altfel.
Un fel de pădure domnească
Ce mai vînători se organizau aici, după sîrma ghimpată! Era un fel de pădure domnească, unde veneau la distracție și la împușcat mistreți cele mai înalte figuri din conducerea republicii. Dacă ar putea vorbi, ce mai istorii ar povesti copacii de aici. Pădurari, foști grăniceri vorbesc în șoaptă despre aventurile vînătorești ale lui Voronin, Dodon și altor personaje din elita comunistă de acum cîțiva ani. ”Cum puteai să le interzici să vină, chiar dacă, potrivit legii, era interzis vînatul aici?”, întreabă Nicolae Lăpteanu. Acum, continuă dînsul, e mult mai simplu. Nu mai vine nimeni, căci totul e în văzul lumii și astfel ar putea să se compromită vajnicii vînători.
”În ultimii ani, nu s-a auzit nici o împușcătură pe malul Prutului, nici la noi, nici în partea română”, afirmă polițiștii de frontieră. Nu există nici cazuri de braconaj, cu care ne speriau opozanții scoaterii sîrmei ghimpate de pe Prut.
Dacă ar mai dispărea și contrabanda cu țigări, atunci s-ar putea spune fără pic de ezitare: e liniște și pace la frontieră. 
Lasă un răspuns