Sergiu Noni: ”Ne străduim să dăm fotbalului profesionist băieți bine pregătiți”
Se consideră un al doilea tată pentru discipolii săi. Știe ce le place, care-i starea lor de sănătate. Le urmărește fiecare pas chiar şi după ce ei şi-au luat zborul. Este vorba despre Sergiu Noni, antrenor de fotbal la Școala sportivă raională Ungheni.
Dînsul a fost şi primul antrenor al lui Ion Jardan, care a reușit, la doar 24 de ani, să facă o carieră de succes în fotbalul profesionist: a fost căpitan al naționalei de tineret la fotbal, dar și al echipei “Rapid” Ghidighici, pentru care a jucat circa 130 de meciuri în Divizia Naţională. Este deţinător al Cupei şi Supercupei Republicii Moldova la fotbal, fiind titular, în prezent, la echipa “Zimbru” Chişinău. Este primul unghenean care, iată, joacă în Liga Europei, reuşind să treacă, în etapa a doua preliminară a acestor competiţii.
Interviul cu Sergiu Noni l-am realizat exact cu un an în urmă, după transferul lui Ion Jardan la FC “Arsenal” Kiev. Clubul ucrainean, însă, a falimentat, iar interviul respectiv a fost lăsat pentru o altă ocazie.
Domnule Sergiu Noni, cum vi-l amintiţi pe cel mai bun fotbalist pe care l-a dat Ungheniul pînă acum?
Prima dată a venit la mine în anul 1997, era în clasa a doua. Ionuț, că eu așa-i zic, s-a antrenat la mine vreo opt ani. A participat la Campionatul R. Moldova la fotbal, mai întîi la copii, apoi la juniori. Era foarte respectat. Juca într-o echipă, unde toţi erau cu un an mai mari decît el. Dar și așa, a devenit căpitanul acesteia. Avea calități fizice foarte bune. Era ascultător, foarte responsabil.
Cine dintre discipolii Școlii sportive raionale a mai ajuns atît de departe în lumea fotbalului?
Activez de 29 de ani în calitate de antrenor de fotbal. Îl țin minte pe Adrian Gavrișov, a.n.1981. Şi el a fost discipolul meu. A ajuns în selecționata de juniori a Moldovei Under 18. Ce-i drept, mai departe n-a mers. Ionuț a atins performanțe mai înalte. El este unicul, la moment, din Ungheni, caruia i-a reușit așa ceva. Nivelul lui nu a mai fost atins, deocamdată, de nici un alt unghenean.
Cum ați reușit să-l descoperiți?
Mai întîi, îl descoperisem pe fratele lui mai mare, Cristian. Ionuț, fiind încă mic, venea cu el la antrenamente şi se uita cum acesta se antrenează. Apoi, încetul cu încetul, am observat că începe să-i placă fotbalul. Eu îi mai aruncam mingea, sub formă de joacă. Mi se pare că pe atunci nici la școală nu mergea.
Observ că țineți minte cu o precizie de invidiat aceste momente. Vă atașați de toți discipolii dumneavoastră atît de mult sau doar de unii?
Pe cei mai buni îi cunosc îndeaproape. Cunosc chiar și zilele lor de naștere. A lui Ion e la 10 ianuarie, dacă vă interesează. Sînt una dintre primele persoane, după părinți, care știe ce se întîmplă cu băieţii mei.
Care au fost ingredientele principale pe care le-ați folosit în modelarea personalității fotbalistice a lui Ion Jardan?
Am văzut din start că “materialul” este bun și se poate lucra cu el. Mulți copii vor să facă fotbal, vin la noi, iar apoi pleacă. Ceva nu le place sau nu rezistă. Unii sînt mai mofturoși, alţii lucrează şi suportă toate greutățile. E și cazul lui Ion. Trebuie să remarc că el vine dintr-o familie foarte bună, ceea ce este important. Dar cel mai important este că a obținut totul prin muncă și disciplină.
Ce ar trebui să se întîmple ca să mai creșteți asemenea discipoli?
Să-i descoperim, în primul rînd. Aici e nevoie de un ochi ager de antrenor. Şi să le creăm condiţii. Antrenori buni avem, dar ne antrenăm pe niște terenuri proaste. Nici sală nu avem. Cu toate acestea, ne străduim să facem față și să dăm fotbalului profesionist băieți bine pregătiți.
Lasă un răspuns